Dorin treinu Opere alese
\>ol.5
Teologie pentru azi Bucuresti
2011
Cosmologia esenfelor
(poeme, vol. 5, 1997)
Disolufie prin contopire
Am rupt peretele dintre cer
§i lumina.
De visul carbunelui ars
s-a rupt peretele dintre sdmdntd
§ipiatra.
Ah, semirrfele
de ochii tai mi-au fost arse
in negrul luminii!
S-au transformat in zeificsi,
de metal §i de platina,
ideile.
Ca o coada de sunet
s-a aprins §i s-a transformat
in secure
de privire.
De al tau perete
m-am desparfit
prin smulgere,
prin impra§tiere.
Simfonie fara rugdciuni
Amprentele muzicii
mi-au dovedit lipsa de timp.
Te priveam §i nu era timp
pentru a mdnca din mar.
(Marul are semin^ele numdrate
in doi.)
Oricat ar fi fost de nebun
eel care canta
de vind erau stelele.
stea nu poate invia
in noaptea nun^ii.
Cu albul
prins de umerii rotunzi ai alergarii
ma sim^eam alergdnd.
Alergam prin nop^i fara numere
§i fara intindere.
Alergam prin divina ascultare
de vant.
Alergam spunandu-mi:
am nevoie de zilefdra
lacrimi.
Muzeul din muguri
Ascultand tacut ploaia
am vazut Persoana.
Dintre semne
i-am vazut chipul
pentru ca a luat chipul meu.
De aceea,
ca un simplu joe de samburi
am zidit mugurii
in piatra sangelui.
Col^ii lor de sangerii
au mu§cat trupul luminii.
Lumina s-a intinerit de na§tere.
Ascultand tacut,
numai tacut,
palmele misterului
mi-au acoperit ochii.
Mi-au acoperit ochii cu frunze de
primavara timpurie.
Mi-au acoperit numele
cu sunetul viu al ierbii.
Numai ascultand
m-am sculptat in
memoria singuratica
a copacilor.
Pradd cu sufletu-mi
Ochii
ma privesc
cape o pradd.
Prada
ma prive§te ca pe o
mdncare.
Incercand
sd privesc...
Tu
fi-ai mutat mainile
in alta via^a.
Tu
iesisei din timp.
Sufletul tau
atdrna de lumina.
Nu aveai nicio prezen^a
prin care sd negi necreatul.
Necreatul exista prin
apropierea de melodie.
Ca o goana nebuna
dupa fericirea marului,
dupa parfumul uman,
te mutai din secunde,
ca §i cum ^i-a fi
prins inelul de
suflet
te-a§ fi facut
taina, mister, ddruire.
Ochii md sdrutd prin gene.
Genele ma privesc
prin sdrutul de a privi.
§oapte in moartea viefii
Eu
Strang bra^ul umed
al §oaptelor
intr-o vioara,
intr-una singura.
§tiu
cum este sa sim^i
gustulfin al
in^elesului.
Mort de zimbri stelari,
mort de ceruri senine,
mort de via^a sinelui,
eu strig prin neajunsul de-a §opti
cuvinte,
cantate pe o singura vioara,
pe o singura sfd§iere.
Eu Strang in pumn
clipele atinse de tine,
de umbra ta.
Le sarut cu durerile dorului
meu §i le simt
prietene mie.
§tium cum este dorul
din insingurare . . .
O, da, §tiu foarte bine
prelungul acestui sentiment
fipdtor de credibill
Viu de raze,
viu de mor^i,
viu de lucruri,
eu,
singurul om abandonat
in apropierea ta,
chiar langd tine,
7
Strang tot
ca sa pot face imbraiisare.
Credinfa de crez
Cred
in credir^a iubirii marului,
in fragedul suspin de pasare,
in stolul de insecte
fara cuvinte.
Cred
in credin^a durerii,
in strada ticsita de amintiri,
in copacul fara prunci,
cred.
Cred
pentru ca sa traiesc
in mar.
Cred
pentru ca sa traiesc
in plante.
Ah, sa gust via^a
plantelor!
Cred
pentru ca sa mor
din moarte.
Cred
pentru ca sa mor
cu moartea mea,
ah, §i sa gust
amurgul iernatic !
Cred
§i cred
§i cred.
Femeie a§teptdndu-ma
Femeia
purta impreuna cu trupul ei
dragostea stelelor.
Purta in ea
pruncul simplu al tacerii.
Tacerea i§i are nimbul in flori
trezite
din somn.
Femeia
imi purta lacrima pe obraz.
Ma imbra^i§a
in albul cer§afului,
cand noaptea atingea
conul de umbra,
cand atingea sunetul plin
de raceala al zidurilor.
Ma imbra^i§a cand
frigul devenea o insingurare.
Imi saruta sufletul,
cand sufletul meu era remit
de adormire.
10
Lacrimi in lacrimi
Lacrimile
care au curs
au intinerit ochiul
cu o diminea^a.
M-am trezit imbra^and
memoria secundelor,
coarnele timpului ame^ind
surdsul ploilor.
M-am trezit din ape,
din scoici de lumina
scormonind pamantul
in cautarea radacinilor defoc
ale dragostei.
Lacrimile s-au
intdlnit cu ochiul
§i §i-au zambit.
Ochiul era curat
depove§ti
§i de cuvinte.
El sta gol
in fa^a noului
anotimp.
M-am trezit
sarutand
pustiul
de somn,
sarutand pustiul de via^a,
sarutand marea
de valuri albastre.
11
Cadru
Tu ai vrut sd md prinzi
in brafe,
ca §i cum ai fi avut
aripi de lumind.
Chiar m-ai imbra^at,
ca sa-mi ara^i ca dragostea e alba,
alba ca lumina.
M-ai prins in bra^e
ca pe o sdrutare
§i m-ai a§ezat langa obrazul tau.
Eu am inceput sd respir,
respira^ia ta devenind o
emofie intransmisibild.
§5
r
1 / r
>■■■:■'-■■.
.
12
Sentiment de noiembrie
Te caut
prin spa^iul cuvintelor
sa-Ji vorbesc.
Te caut
ca pe o raza
de inima alba,
ca sa-^i imbraji§ez ochii.
Ochii tai
au un mister adanc
de noiembrie.
Au o aura argintie
ca o melodie
de innoptare.
Te caut prin spa^iul cuvintelor
got de ochi §i de suflet.
Te caut impreuna cu
Ingerul meu.
13
Chemarea luminii
M-ai chemat sa-^i vorbesc
prin lumina.
Tu mi-ai privit
copitele de azur
ale trupului
dezlegata.
M-ai chemat cu trupul tau,
cu un limbaj al nop^ii.
Eu ramasesem langa u§a stelelor
zdmbind prin soarele rectiliniu.
Eu nu mai §tiam care
imi sunt razele.
Atunci m-ai chemat
ca sa-^i vorbesc
prin lumina,
prin pasarea cu ochiul adanc,
prin trupul fara imbrdfydri
al ferestrei.
14
Secundd amdrdciunii
Langa trupul diminetii
ma spdl de ochiul avid
al durerii.
Gandacii
au cantat spafiul prin care eu
tree ca un singuratic.
Ei mi-au albit cama§a de sange.
M-au sadit in cea^a
ca sa ma spal de ganduri triste.
O, diminea^a nu are visul destramariil
Noaptea este aceea care imi
cdntd disperarea.
Ea este doamna lunatica
§i somnambula din paharul be^iei.
Gandurile triste
in ea se dizolva
§i pier.
15
Inchisoare cuperefi de ceafa
Pere^ii sunt umezi de intuneric.
Prin ceaia lacrimei
nu mai imi gasesc prietenii.
Parin^ii mei
fara nume
au tacut in frunze,
s-au acoperit de uitarea mea.
Iar eu
imi caut gandul
prin stele nebune.
Eu imi caut
lacrima prin intunericul ce^ii.
Sunt imbra^i§at din cand in cand
de raceala
sangelui umed.
Din cand in cand
acoperit de apa nop^ii.
Pere^ii imi aduc in suflet
tremurul frunzei in ploaie.
Ii ating §i mana imi pldnge.
Ii ating prin sufletul meu
ca pe ni§te lucruri sfinte.
Broboanele lor de ghea^a
ma infioara.
Pere^ii sunt umezi, ca in
momentul cand moartea
ma va face rece
in anotimpul tristeiii.
16
Cules sdrutdnd
Adun frunzele mainii tale
ca sa \\ le darui.
Ochii tai ii adun ca sa fac dragoste
nop^ii.
Sarutandu-ma,
ma adun din intunericul tau.
Sarutandu-ma «/ noptii
din noi.
17
Poem de regdsire in inimd
Mai calm ca un sunet,
ridicat
in globul stelelor ro§ii,
versul e intinerit §i neumblat.
Ochiul e nepipdit §i neamestecat
cu piatra.
Mult mai tdndr,
cu mult mai arcuit din aripi,
indreptandu-mi pa§ii spre soare.
Acum
sunt regasit prin pe§ti,
care inoata prin pe§ti,
prin pasari,
care se mananca
din pasari.
Eu vin sd te inalt
ca un steag prin viscol,
ca o lupta de frunze
prin rauri de Ingeri.
Mai calm
ca un cuvant
ridicat din §oapte.
18
Clar de pasdre
Sangele meu a intors
sangele vorbelor
in arbori,
rotirea crengii
in lumina frunzelor.
Chemarea de imbra^i§are
este rodirea imbra^i^arii.
Ochiul nu mai este ochi
ci melodie inaltd de roca,
e gustul din paine.
Cu trupul fraged
gustul se rupe de pasari.
Insa eu ip, cant inima
prin inimi de barba^i.
Eu te rescriu
pe sentimentul tdnar.
19
Sonet
Sufletul meu...
ca §i cum mi-a§ rosti
varsta
cu ciocul §i ghearele
in stele.
20
Adagio divinului ochi
la inima mea
§i arunc-o
in drumurile prin care
tree doriniele fecioarelor nepamantene.
la inima mea
§i fa din ea
plecare §i intoarcere,
drum §i mers.
la §i sfarama
pelicula ei magnetica,
cu care atrage
cui^oarele de fier.
la §i adu-mi Ingerul,
cu mersul \\xifin,
defata mare.
Pune-mi-1 langa §oapta,
langa masa de taina
a clipelor,
ca sa-mi mute
luna mai aproape de an,
cuvantul mai aproape
de inchinare,
mana mai aproape de mdna.
21
Chemare la ardere in dragoste
Ochiul a trdmbifat
din carnea lui.
A trambi^at spre carne
tdndrd,
voluptoasd §i amard ca focul.
Ochiul s-a luminat
in ardere,
s-a luminat in forma singurd
a arderii.
O, focul a devenit imn
intins §i clandestin,
refren pentru adormire !
A devenit cale
deschisd,
idee...
22
Rugdciune pentru lini§te doritd
Sa fm numai
adunat §i addugat mie.
Mana sa se ilumineze.
Sa-mi fie scrisd ordinea,
simetria din cuvinte.
Cer sa fie reculese
sentin^ele
§i sa mi se dea
unicul vldstar,
prune...
Numai pldngdnd rasul
voi regdsi calea
scrisa pe u§i.
Deschise imi vor fi
tainele cu respira^ie,
tainele cu lini§te.
Cand voi iubi tacerea
vreau sa fm
addugat trupului gol,
trupului fara iubire.
Aceasta e rugdeiunea !
23
Candeld pentru Ioana
In noi este inclusa
dorin^a de a visa visul nostru.
El este scris,
incizat.
Sa-fi desfasori aripile
si sa zbori,
iji cere el.
Sa te amesteci
cu tot ce inseamna
tacere,
punct terminat,
linie.
Sa chemi inamorata
locul pentru singura
daruire,
mana pentru singura pipaire
a trupului.
Ca o ie§ire
din umbra,
ca o chemare
in lumina,
ca o eliberare
de tine
este omul.
24
Refuzul cu doua brafe
Refuzat in ou
se ridica oul in om.
Trecand spre arhetip,
visul peste cuvant
se desface.
Se une§te spiritul langa
cuvant,
langa sanul dulce
al galbenu§ului.
Fiin^a e in na§tere.
Urea in spirala sangelui
chemarea
spre tot mai multa chemare,
chemare de frig
§i tacere.
Via^a urea
in galop
de pasare.
Via^a spre via^a.
Refuzul este
actul dictatorial al cuvantului,
nerostirea lui
in silaba care aduce lini§tea,
pentru ca oul ridica
comiterea crimei.
25
Remdncarea brafelor simple
Intinzandu-^i respira^ia
m-ai facut soare,
luna cu doua nop^i,
poem cu doua na§teri
din toamna.
Doar cu o singura prezenfa
indragostit.
Cu trupul meu
indragostit de imaginea ta
atat de indescriptibila.
Doar cu o singura limba clasica
a tacerii.
Intinzandu-^i repira^ia,
cuvintele,
rasul,
inima,
m-ai facut ratacitor,
regasit,
renascut,
revisat...
26
Apologie pentru piatrd
Sta fixa,
ca o esenja imperturbabila,
ca o sfera inchisa
in propria sa matematica.
Ca o urma de ghips
pe ochiul supt
de lapte.
Sanul ei rezida
in dreptul de a fi mama
in care adorm.
O, piatra, caci
zic piatra de rugaciune,
piatra de vulturi,
piatra de semin^e de mar,
verzi §i ro§ii §i albastre §i galbene!
Salbe de iarba mirifice.
O, zic piatra
care nu-mi vorbe§te,
a§a, incet, ca o sdrutare. . .
Adanca,
fixa,
ruptd de agitata drumului,
mereu pusa ca sa fie spre intrebare.
O, caci zic:
de ce nu-mi aud sufletul
prin tine
nascandu-se?
As. dori sa tac prin taceri
fara sfar§it.
27
A§ vrea sa te aud
numai la sfar§itul somnului
ca pe o fericire.
Este goala de raspuns
ca un camp ermetic,
in care auzul nu se
intoarce la posesor,
ci e auzul in care se pierde.. .
§i in mirosul in care parfumul
e lucid
§i infidel.
O, ca de nu zic
de atatea ori asteptare,
de atatea ori
imi pare rau,
de atatea ori
frunzele cad,
frunzele adorm mdlcl
28
Versificafie pentru frunza verde
O, frunza verde,
verde ca via fa copacului! . . .
E§ti o coloana fara sfar§it,
e§ti o tacere fara mine.
Inima,
manata de Ingerul Tau,
ma ridica dintre rani^ii de albastru,
cu din^i de purpuriu,
ca un adevarat Botez.
O, de nu ma uita!
Ma ridica vestea Ingerului
din noapte.
Timpul §i-a trecut peste limite.
A devenit hipersensibil
§i nu mai rezista
anonimatului.
Ma impinge de la spate
Ingerul.
O, chipul stelei era lumina,
lumina care se nastea.
Ingerul ma poarta
in aripile lui
de infinit.
O, de frunza verde
ranit
nu este scapare!
29
Ca un regret pentru apusul soarelui
Poate,
zburand
prin cuvinte,
cuvintele au devenit lungi,
galactice.
Poate,
de cateva ori trist,
m-am intalnit cu divinul
umblet al zorilor
§i nu i-am sarutat mana supus.
Poate
m-am facut mic,
cat o urma de furnica,
de zumzet de purice
§i am trecut fara gand,
fara spa^iu,
faranume...
Poate,
de cateva ori,
am fost amorfit
de dor
§i am uitat sa-^i spun
cefericit ma simt.
30
Din cuvinte privind cuvintele
In cuvintele mele
s-au scris alte cuvinte,
identice cu pasarile mele.
S-au scris alte cuvinte,
identice cu insomniile,
cu triste^ile,
cu nelini§tile mele.
S-au scris
de o mana
fara trup,
ca §i cand o mana
trebuie sa-§i aiba
un trup.
Le-am gasit, uimit,
nascute a doua oara
din na§tere,
cu bra^ele ro§ii de sange,
de sange enigmatic,
cu fe^ele livide...
Mi-am intins mana prin ele
§i m-am facut pustiu,
fara sunet,
amfora
in care
se pastreaza
mirul ceresc.
M-am facut o silaba
rostita accentuat,
ca un muget ierbos,
aruncat prin alaturare
de na§tere
in lacrima.
31
Or a polifonicd
Ora fixa,
ca o statuie.
Ora, ora
in care ma inamorez
de trecerea soarelui.
Se canta sufletul meu,
sufletul orei.
Se canta sufletul
fiecarui tropot de cal.
Ora,
ora de metal.
Ora trista,
galbena, albastra. . .
32
Mirare de trup nou
Eu, eel de ieri,
sunt de neregdsit.
M-am ascuns
in agora cuvintelor.
M-am furi§at
in turnul de fildes.
al trupului spiritului.
Eu, eel de ieri,
sunt §i azi,
insa invizibil.
Traversand
fluviul incins,
inotand,
sunt o mirare...
Mirarea ca bra^ul meu
a luat locul bra^ului meu.
Sunt mirarea
ca limba mea
a luat locul
unei alte limbi,
a cuvdntului esenfial
§i ca eu chiar vorbesc
aceasta limba eseniiald,
pe care o in^eleg to^i
oamenii cu mintea in inimd.
E o mirare
ca zambetul meu a luat locul
altui zambet.
Ingereasca,
neomeneascd
este aceasta noudfiinfdl
33
Invizibila,
suprasensibila
este aceasta rostirel
Mirare continua
§i intrebare.
Eu am luat
locul meu.
Eu m-am nascut
in urma na§terii mele,
dupa ceva timp de la na§tere
§i nu chiar atunci.
Eu, eu, eu...
Scriu eu, eu...
§i ma mir.
Ma mir cum am devenit
eu ceva nesperabil,
ceva de neimaginat.
Eu, eel ce sunt.
Eu, eel ce miros floarea.
Eu, eel ce mananc
norii albi ai painii.
Eu, eel de ieri,
nu mai sunt.
Eu sunt eel de
mdine.
Sunt eel ce vafi.
Sunt eu, eel ce sunt.
34
Epextasis
Spre necuprinsul cuvdnt
ridicandu-mi ochii.
Spre necuprinsul dor
al dorurilor.
Pe muchia ce^ii,
in revarsatul de apa,
pe muchia ddtdtoare de viafd
mergand,
alunecand,
cand/k,
cand nehotdrdt . . .
Spre necuprinsul,
oh, necuprinsul
Tau Dull!
Spre heruvimul
cu chip
de alauta.
Spre Ingeri,
oh, necuprins,
urcand scari,
urcand coloane,
urcand in lumina,
in nemdrginita
§i necuprinsa lumina.. .
Urcand trupul
in spirit...
O, mereu urcand,
§i tot, oh, neindraznind sa-J i
fur lacrima mea.
Tot nesigur,
parca din ce in ce mai nesigur,
35
in impletirile trupului meu,
cu scarile aripilor...
Spre necuprins.
Spre planul preainalt
al luminii.
Spre acolo imde nu mai sunt
decat eel care nu ma §tiu
dar vad.
Spre necuprins,
spre zbor,
oh, rupt spre zbor
de lumina,
de sange!...
36
Revoluta solufie
Somnul e dulce
§i i§i inchipuie despre mine
ca sunt dulce ca o lamdie.
Somnul nu §tie
ca eu prefer viziunea
fara curgere.
El ma ridica,
ma treze§te,
ca §i cum ar uita ca, trezindu-ma,
nu mai sunt al lui.
Sta la u§a mea
§i m<3 uime§te.
Ma schimba in trup,
ma curge din lucruri,
dulce, ca o indepartare de timp,
ca o inchipuire,
tie, straina.
Ca o so^ie ce vede
sufletul meu in ea
ca pe o tdcere calmd.
O, dulce, lini§tit somn! . . .
Gre§e§ti cand ma treze§ti,
pentru ca eu am sa ma razbun
pe nesinceritatea ta,
pe uitarea ta somnolenta.
Gre§e§ti cand nu imi spui adevarul,
adevarul fara pene §i gheare,
fara recuzita §i costum.
Mai bine te-ai intoarce.
Mai bine ai pleca.
37
Mai bine ai pupa
toate mainile
retezate,
lipite
de statui...
Mai bine, somnule nemernic,
te-ai face taiere de lacrimi,
de respira^ie.
As. vrea sa nu {i se mai spuna
pe nume.
Sa ^i se spuna oricum,
dar nu somn,
nu adormire...
38
Aspirafie spre vindecare de na§tere
Oul, rostogolindu-se
de mine,
ma intrerupe,
cum tacerea este intrerupta
prea brutal de cuvant,
de spa^iul dintre doua
treceri.
Oul, rostogolindu-se,
i§i poarta na§terea
in el,
neinceputa §i fara durata.
Ca o secunda de na§tere
ma ascund,
ma ascund in ou,
rostogolindu-ma,
impreuna cu na§terea mea,
pentru ca oul este o viafa in trecere.
Ajung sa imi doresc sa
fiu,
pentru o clipa,
un rozator,
sa fm eel care mananca
coaja ca sa scape.
Sa scape langa coaja,
dincolo de coaja,
chiar in fluidul verde al vie^ii,
al singurei viefi . . .
Sa fiu acolo,
da, acolo,
acolo, acolo...
Sa fiu acolo,
o rostogolire
aproape langa sange,
langa rasuflare.
39
Imi trebuie sa stiu
viitorul meu ontologic,
ca un ochean ce priveste fringe reale.
Sa fiu ca o calatorie in afara
de mar, de cercul trasat langa trupul meu.
Trebuie sa ies,
sa rup,
sa tip,
sa ma rostogolesc,
sa tai zzdw/ care ma strange.
Zidul acesta care
ma strange
si ma separd de lumina.
Vreau sa tree peste
cuvantul care ma limiteazd,
care imi absoarbe viaja,
sangele,
transpira^ia,
gandul,
vertebrele fiecarei lacrimi. . .
Nu numai ca vreau
dar si trebuie
sa ma sub^iez
cat o raza de lumina.
Trebuie sa deschis ochiul,
sa tdsnesc dincolo de materie,
dincolo de fluidul de artificii
si de picioare imaginare de femeie,
de elefan^i fara intindere
si de stele fara coada.
Sa ma rostogolesc
din ou
pana la elucidarea faptului,
ca m-am insurat cu poemul acesta,
nebun ca o dragoste impovaratoare.
40
Simt ca trebuie
sa imi spal
trupul de iubiri,
de regrete,
in nemarginirea luminii.
Pentru ca ma voi na§te continuu
dincolo de privire,
dincolo de spirit,
dincolo de cuvant.
41
Poem intre doua pustiuri de „ ne "
Intre noi ne vorbim de trup,
de suflet.
Niciodata ne sfasiem,
ne punem punct.
Nimic nu are
inceput, pentru ca noi
ne privim si ne tacem,
ne murim cuvintele
intre noi.
Piatra pe piatra
noi ne punem
ca sa zburam.
Ne punem os pe os,
gum pe gura,
ca sa ne avem,
sa ne dorim.
Noi ne cantam ochiul unul altuia,
ne strangem in bra^e
ca sa ne alergam,
sa ne murim.
Intre noi
vorbim defilosofia libertaiii.
„Libertatea e un zid,
e o aripa",
ne spunem.
Libertatea transports
trupul si sufletul.
Noi ne uram
amandoi cu iubire.
42
Ne facem biserici de zapada,
dumnezei din zinc,
pe care ii punem
ca sa ne apere soarele.
Pamantul ne vorbe§te
§i noi ne visam.
Soarele rasare
§i noi nu ne ajungem
la capat.
43
Bdrbat invafdnd cai inaripafi
Un barbat,
pentru ca avea brafe puternice,
transpiraiie rece
§i nasul puternic infipt
sub doi ochi
de zimbru melancolic.
Un barbat
cu cartea in doua maini,
acoperita de pe§ti
§i pasari,
§i sprijinit in a treia mana,
a sufletului . . .
Sprijinit de capul
stelei Calopis,
pana cand
mana sufletului,
intrand in cap,
purta elefan^ii §i puii lor
pe nervii lungi ai cuvintelor,
dand de apa sdratd a lacrimei.
Un barbat,
pentru ca vocea ii era groasa
§i atarna de el
un soldat de trefla,
care injura zburatoarelor penele
lor de zambile.
Ochiul lui era sdrat de ochi,
de ochiul pasarii care zbura,
incat aripa se dizolva in zboruri.
§i trecea prin auz
identic cu memoria.
Un barbat inva^and
insecte de raze,
intrand cu mana in cer,
44
pentru ca in cer se facuse o intrare,
prin care zburau cai inaripaii,
fara vreo legatura cu cartea,
pe care o ^inea
in doua maini puternice.
45
O statute si intdmplare cu curci
Contemplam cerul...
§i o ploaie de curci
inunda ora§ul meu,
parcul meu cu copaci
siderali §i stalagmitici.
Contemplam cu vazul
meu alungit,
pentru ca
din curci
curgeau gheare,
gu§i,
excremente,
oua albe §i negre.
Curgeau pe fruntea statuii
din fa^a blocului,
ca o galeata cu laturi vechi,
inundand nasul cu
gauri adanci,
ca ni§te canioane
prin care se scurge
via^a...
Un ou negru ma afunda
in ghearele primei curci
care cazu.
Un ou negru, care semana
cu matrea^a parului neted.
Al doilea §i al treilea
§i al patrulea
ma afundara
in sincopa
plina de ro§ii §i
castrave^i a visului.
Contemplam prin
depdrtare de ureche,
46
de gura,
de nas §i mana...
§i curcile cre§teau din pietre,
la loc,
in curci.
§i curcile cre§teau
din cuvinte,
la loc,
in curci.
Cu organul meu
fara na§tere,
le priveam superbe
§i retrograde fapturi.
Ie§eau din nori
§i se pierdeau
in braiele inal^imii.
Curci cu ochi de curca,
cu organe digestive
§i auditive,
cu interjec^i asemanatoare curcilor,
asemanatoare contemplafiei,
pentru ca se pastrau,
in secunda in care priveam,
in care priveam curci,
care curg in oua,
care curg in albu§,
care curg in galbenu§,
care curg in sange.
47
Ceasul §i douajumatafi de mar
Unmar
impartit
in doua camere.
Unmar
taiat
in patru semin^e,
una diferita de sora ei.
Masurand timpul,
secunda de dupa secunda,
secunda de dinainte
§i de dupa secunda.
Un mar,
cu minutar §i secundar,
gradat in douazeci de ore,
in care se inscrie o via^a cotidiana,
o via^a dupa regula
banului vechi,
care se devalorizeaza
cu fiecare virgula.
Un mar,
care merge spre parguire,
spre coacere.
Un mar,
fara de care eu as. sta visdnd
luptele Ingerilor cu demonii,
lupta lui Iacov cu Dumnezeu. . .
Un mar,
fara de care
osul mainii ar fi
maipuiin cheltuit,
fruntea mai pu^in increiita
§i impinsa spre adormire.
48
Un mar,
un singur mar,
care nu are niciun alt mar identic,
de§i fiecare mar are
patru semin^e,
una diferita de sora ei.
Un mar,
pe care il §tiu
§i cei ce nu se nasc,
pe care il §tiu,
pentru ca tind ca spre un ochi,
care nu are lipsa vederii.
Un mar,
spre care cei ce viseaza
se apleaca
§i il gusta,
se apleaca §i il fac
pentru mdncat.
Un mar,
care parguindu-se
i§i simte gustul dulce.
Unmar
impar^it in doua camere,
una de alta despar^ita
printr-o virgula,
cu patru semin^e,
cu toate ca una este
diferita de sora ei.
49
Despre poet §i aripa lui de inger
Poetul e aligatorul care muta
o |ara intr-o aripa de inger.
El, eel sutyiat
pana la coacere,
sub^iat
§i cu musta^a tanara
sau albinda.
El,
eel care zboara
spre ie§irea din cuvinte.
El,
eel cu patima
pusa pe perna,
pe perna cu zece lacate desfacute,
pe propriul lui somn,
cu mana alungita
in litere.
El,
eel care dreseaza
turma imensa de animale,
care il urmeaza in tacere.
Poetul e aligatorul,
care i§i duce propria sa piatra in stomac,
prin ape salbatice §i acre de insomnie.
Piatra lui,
cea cu colturi poliedrice,
care se lumineaza
in culorile rupte din albatros,
il imping
in propriul lui fascicul
de stele.
50
El,
eel care este propriul sau
devorator.
El,
eel care isi mdndncd
propria sa liniste
in cochilia unui melc
de apa dulce.
El,
eel care este urmat de
turma sa de animale,
de turma sa de lacuste
cu ochi imen§i §i negrii.
El,
eel care,
fara de care transparent
ar avea o alta denumire
§i zborul
s-ar confunda
cu misxarea bra^elor
in aer.
El,
eel fara spa^iu,
in spa^iul dintre doua capete
de vaci,
dintre doua capete de
coloana romana.
El,
eel care isi are numele
in fiecare inima,
pentru ca fiecare inima
i§i are licuricii
in camera lui luminata
de porumbei.
El,
eel care, purtandu-§i via^a. . .
pentru ca a purta viafa e un tren
51
cu o destina^ie
in vaci multicolore
§i in aripi de inger.
52
Carte de reamintire §i lasd-md.
Saruta-mi ochii,
dar lasa-ma sa-^i privesc
impletirea de §erpi
cu impletirea de broa§te ro§ii.
Lasa-ma §i du-te!...
Dar mai tarziu sa te intorci,
mai vesela,
cu labele mult mai bldnde
si fara unghii care sa ma zgarie.
Cand vei venii
sa-^i pregate§ti degetele,
degetele tale lungi
de pianista,
pentru ca vei avea de lucru.
Imi vei numara
organele sim^urilor.
Vei avea de lucru.
Vei §terge praful
de pe vesela alba
a mamei
§i vei aranjapatul,
in care se va na§te
centaurul eel mare
§i centaurul eel mic.
Sa te intorci,
fara ca sa-mi uni
numarul de la cama§a.
Va trebui sa-mi cumperi alta
mult mai scor^oasa,
ca pentru un drum lung
spre Polul Nord.
53
Pregate^te-^i mainile,
mainile tale lungi de artista,
pentru ca imi vei spala ochiul,
urechea,
nasul,
inima,
mersul,
prin sangele tau.
Imi vei spala sangele,
ca sa-1 faci mai alb,
mult mai luminos
§i mai angelic,
pentru ca sa-1 imbraci
in tacerea ce vafi,
in zborul
ce va urma caderilor
de pasari
ce vor fi,
caderilor de apeducte ce se
vor intampla.
Sa te intorci
dar sa nu mai viil
Sa te intorci
tocmai dupa ultimul adio,
cand se va rupe vraja
§i va cadea
cuvantul in lacrima
mai simplu.
54
Pentrufemeia cu ochi de drac roz
O femeie
cu ochiul gol,
care se termina in disperare.
O singura femeie,
care intoarce piramidele
cu fundul in sus,
pentru ca sa se vada
lumina in pamant.
Ah, o femeie ce vede
intunericul in lumina,
intunericul...
sj care are o voin^a
nebuna
de a se autodistruge !
Ea se naste dintr-un ganiat
de porumbel
§i dintr-o §oparla cu labe de urs.
Ea crede ca nu exista nimic
in afara de ochiul ei.
Ea crede ca ochiul ei scos
§ipus pemasa,
poate gdndi sentimentele.
Ea nu crede
in moartea care zboara,
ci doar in negura
care are ochii rosii.
Ea simte
zborul vampirilor inexistenti
pe timp de noapte,
scra§netul copilului mort numit Vlad.
Ea se trans figureaza ipotetic,
schimbandu-§i pielea galbena a gandirii,
55
degetele absurde ale parului
§i §erpii reci ai gatului.
O femeie goala.
Ea e o femeie goala,
care nu se imbraca
in samburi de conopida,
pentru ca are din^i de elefant
§i nu in^elege,
ca ochiul este un simplu
obiect de gdndire.
56
Curs a pentru idei
In lini§tea camerei
ideile au trupul copt,
simplu,
ca un miracol.
Ideile sunt mirabile
ca insa§i mirarea.
Mirarea mea incepe odata
cu mine
§i se termina odata cu ele.
Le pandesc cu spiritul.
Stau sa leprind cu spiritul.
Fac tacerea adanca,
atat de adanca, meat Ingerii se aud
cu falfairea aripilor lor.
§i ideile apar,
apar ca un tropot
de libelule atomice,
ca un vis asteptat de secole.
Ideile sunt simple
§i mirabile.
Ele vin numai cand apare tacerea,
cand se aseaza tacerea adanca.
Ele vin
sj eu le pot intreba.
Eu pot vorbi
cu ele,
ca in lumina reflectorului.
Ele mi se confeseaza,
mi se recita simplu,
57
ca un nod gordian desfacut,
ca o teorema
pe care ofac libera de semnul egal.
Ele vin §i ma fac mirabil,
ca §i cum a privi
este o vz'a/a binemirositoare
a eflorescerrfei.
58
Chiot
Vezi ca nici eu
nu ma vadl
Sincer i^i spun:
nu-mi vad
sfdr§itul cuvintelor,
ca un ro§u semnal de tren.
Nu ma vad
supt
de cerneala car^ii,
nici negru
§i nici galben.
- Ce bucurie! Nu vezP. ! . . .
- Nu vezi prea feme,
imi zise el.
59
Oftat
Am sentimentul ca
vorbesc in piatra,
ca piatra se ascunde in piatra,
impreuna cu mine.
Am ochiul sentimentului viu,
ca si cum o piatra
nu ar avea sdnge,
copii
§i o ^ara anume.
. .Oh, de ce numai sentimentul,
cam* am nimicl
60
Ruga tristd cu inima
Prietenul meu...
Da-mi prietenul meu
cu oasele rupte
de ochii prin care l-am privit.
Da-mi fruntea lui,
sfanta lui lini§te
§i blondul lui par
§i prietenia lui arsa de pasari
§i inima lui...
Da-mi sufletul lui,
lini§tea\...
61
Rime fara crezdmdnt
Piruete pe un singur deget.
Te vad rotindu-te
in pirueta albastra
panalalumina...
Langa mar,
eel de al doilea fruct al tacerii,
treapta peste treapta,
doua perechi de ochi,
identici,
langa picioarele suple
ale inserarii.
Singura mdncare
§i hrand pentru
animalele inimii
esdrutarea...
Sa ^ii minte acest amdnuntl
Piruiete, oho, piruiete
de gigant,
cu mana scoasa
in furci caudine,
in bezna anotimpului,
fara \sl\q albe,
fara din^i ro§i,
fara carii violete,
fara,
fara...
62
Ceartdprin doud secunde
Noi ne cinstim bra^ele
in flori.
Noi suntem patafi
de propria noastra cerneala.
Tu, mai mult,
crezi ca o capra
nu are nimic cu ratul tau.
Dar tu e§ti pore,
precum pasarea mdndncd
semnele.
Tu e§ti pore,
ca §i acest §ir de fantome,
care se dezghea^a
pe ramurile stomacului.
Noi ne cinstim
din entuziasm,
dintr-o delicate^e
cu dinii de cdine.
E§ti pore. Un pore cu stomacul gol.
- Mie imi spui vdntule,
mie imi spui?!...
63
Vorbe de plictiseala
Noaptea trecuta
te-am sim^it in coasta mea
murdara de gelozie.
I^i mutai oftatul in
cozile de caine
ca o petunie plictisita.
Noaptea trecuta, refine,
ti-am scos trupul din creierul meu
§i te-am aruncat
la muzeul de senzaiii.
- Scarba ce e§ti! Scarba! . . .
- Mai mult decat mine e§ti. . .
- Eu sunt transparent.
- E§ti inumanl E§ti. . .
-Gata!...
Sa vina tacerea
peste noi
ca o maioneza innoptata! . . .
64
Lecfie involuntard
Sa vorbe§ti despre dragoste,
in gura mare,
e ca §i cum te-ai lauda cu un incest.
Trebuie sa te speli pe maini
cu murdarii delicate
§i apoi sa vorbesti.
Caut, de ceva timp,
sa i^i spun trei cuvinte adevarate
cu mdna,
adica sa vorbesc despre dragostea
simpld,
mare
§i neputredd dintre noi.
Sa vorbesc ca un nebun
despre dragoste,
despre porumbeii ei
§i despre tot regnul de
animale inconjuratoare.
Insa pot sd-mi scutur sufletul,
dincolo de nasturii indolen^ei tale
naucitoare?
65
Observable intr-un semn
Uneori e bine
sa stii
fericirea.
E bine sa §tii,
cand e§ti trist,
fericirea.
Pentru ca fericirea
e ofotografie
in culori vii.
Da, sa o §tii,
sa o §tii pe de rost.
Uneori e bine sa rji
vinzi fericirea.
Da, sa o vinzi
ca pe un bocanc vechi
§i sa o recapefi inapoi,
pentru ca eel carina
i-ai dat bocancul,
crezand ca e vechi,
\\ 1-a inapoiat.
Uneori e bine
sa uifi ca e§ti
fericit
§i sa vezi ce neliniste
e acolo, unde
fericirea nu are papucii
la pat.
66
Carenfa cutiei
Visul este o imagine
intoarsa a realita^ii.
El este trucarea imaginii,
cu care poate privi o mana,
un picior,
o idee.
Visul este o clipa de spot publicitar,
o reveren^a a frigului
in fa^a inaUimii.
Am visul meu din carton,
acoperit
cu trupul meu
din frunza.
El este imaginea mea trucata,
trucarea mea intr-o imagine
a lemnului.
67
Credinfa ferma
Nu e bine
sa fii tanar
decat intotdeauna.
Nu e bine sa traie§ti
decat lumindnd. . .
apunand...
lumindnd. . .
Nu e bine sa iube§ti
decat din iubire.
Atat!...
Decat pasari
pe turle de Biserica.
68
Persoand convivd
Ca intre doua dureri...
Trebuie sa alegi
durerea mai surdd §i mai oarba.
Tu alegi ce crezi
ca imi este mai rau.
Pe mine ma doare
de oua necoapte.
Pe mine ma doare
de elefan^i uci§i.
Iar tu. . .imi spui de oftat.
Tu imi spui de . . .chemare .
Ca intre doua imagini
pe care le cuprinzi cu ochiul...
Trebuie sa alegi ce e mai sublim.
Iar tu imi spui de minciund.. .
Tu imi spui de durere.. .
69
Parafrazd eminesciand
Prin noi trece o raza
pe care o simiim
dupa temperatura proprie.
Cine este rece
o vede gheafd.
Cine este cald
o vede dragoste.
Cine este prea cald
o vede lumind.
Prin noi trece
o raz« fife umbreld.
Ea este acoperita
ca sa nu se vada.
Cine este gheafd
o dore§te.
Cine este dragoste
o traie§te.
Cine este lumind
o face a lui pentru vecie.
Daca vrei sa o cuprinzi
ea nu are trup,
ea nu are punct,
ea nu are sfar§it.
Daca vrei sa o vezi
ea nu are dorin^a.
Daca vrei sa o ai
ea nu are timp.
70
E o raza,
o raza pentru care trebuie
safiiprezent.
Ba chiar mai mult:
trebuie sa fii treaz
§i nu beat,
§i nu beat. . .
Daca vrei sa o tai,
ea nu se gase§te.
Daca vrei sa o cumperi,
ea nu exista de vanzare.
Daca vrei sa ii stii numele,
ea nu are nume.
E o raza
care te duce la ochiul tdu,
la inima ta,
la casa ta,
la lini§tea ta.
Ea te pune in pat
ca sa adormi.
Ea te pune in pat
ca sa fii alaturi de Izvor.
Ea te face safii
un izvor al Izvorului
vesnic.
71
Primul meu testament scris
pentru ochi si minte
Testamentul este
ca exista in cer ceruri,
ca exista adanc in addncuri.
Testamentul este
febrd in cuvinte,
u§a
prin care u§a
intra §i coboard.
Testamentul este
ca exista dincolo
de tacere lumind.
Dincolo,
fara sens sa spun dincolo,
exista sensul,
piatra care nu se vede,
implinirea care nu se vede,
lacrima care nu se vede.
Testamentul este ca
omorandu-te te afli,
ca nascandu-te te afli. . .
Testamentul
este pronume
dezbrdcat de tacere.
72
Tindere spre lumind
Cu inima de copil
intinde mainile
§i prinde lumina
in palmele tale albe,
in degetele tale lungi.
Prinde lumina
ca pe o rugaciune.
Prinde-o in bra^e
§i sarut-o!
Lumina e insa§i
esenfa vie^ii.
E insa§i eliberarea lumii
de petele ei.
Ea e insasi iubirea.
Ridica-^i mainile, voinice,
mainile tale
ca ni§te vulturi pa§nici
§i imbra^eaza lumina!
Ea este dincolo
de idee,
dincolo de cuvant,
dincolo de privire.
Ea este
esenfa vorbirii,
esenfa vie^ii.
Ridica-^i privirile,
mandro,
§i cuprinde-o
in lacrimile tale!
73
Ea este lumina,
lumina,
lumina iubirii.
74
Lacrimd nepldnsd
Inceteaza sa mai urli,
frig aliernii!
Frigul e un semn rece
al trupului.
In mine
au inghelat secundele
ca ni§te ddlfi depiatrd.
Inceteaza sa
mai ingropi memorial
La u§a memoriei
a§ dori
sd-mi amintesc.
75
Dorinfa mea sincerd
Sa nu treci
pldngdndl
Sa nu treci pe langa mine
cu lacrimi in ochi!
Inima mea te va simii
§i va muri.
Inima mea te va ruga
sa planga
in locul tau,
inlocul tau...
Sa treci oricum,
dar fara substantivul lacrimi,
fara acest cuvant
care imipldnge
intregul plans.
76
Noua configurate a existenfei
Piatra
nu mai este la locul ei:
ea a luat locul
gandirii.
Ea este in gdndire,
in forma exprimarii.
Pasarea nu mai zboara:
gandul zboara prin pasare.
Pasarea este gandul
care zboara prin pasare.
Calul nu mai pa§te
iarba:
el pa§te mereu cu aripi
de luna,
cu ochi de mancare.
Nimic nu mai este
ca inainte.
S-a dus inaintele.
Omul este un sentiment
care se schimbd in cuvant.
Privirea
este o razd de cuvant
care se transforma
in cuvant.
Sunetul este o urmd de cuvant
care se na§te in cuvant.
Cuvantul este un pretutindeni.
El absoarbe totul in sine.
77
Intru inceput a fast Cuvdntul...
§i totul a devenit cuvdnt.
Totul se rescrie
prin cuvinte.
Sufletul meu,
insu§i sufletul meu
se formeaza din cuvinte.
Nimeni nu mai e at lui.
Totul merge spre centra.
Totul merge spre punct.
Totul merge spre esen^e.
Greutatea
nu mai este greutate:
greutatea este o forma.
Timpul este o intindere
sau o alunecare,
eel mult o suspendare.
Mergerea este staticd.
Mergerea este reintoarcere,
contopire
in sine.
Exista dincolo.
Exista trecerea
spre partea trecerii
cuvintelor.
Acum exista privirea prin lumina,
privirea prin transcendent,
privirea prin infinit.
78
ppatul este
insusirea chemarii.
Visul este regasirea
ideii pierdute.
Gandul este o nastere
cu sine.
Nimic nu mai este ca inainte.
Acum se merge spre centru,
spre punct,
spre eserrfe 1 .
1 Finalul volumului...care a fost redat aici in mod fragmentar.
79
Redescoperirea universului
(poeme, vol. 6, 1997)
Viziune boreald
Deasupra mea
a crescut o umbra.
M-am gandit ca este
o simpla
stea cazuta
aproape de mine.
Dar ieri,
umbra, chiar ea,
a nascut un bra^
apoi un san,
§i un picior imbietor,
care alerga in siguran^a.
80
Am privit
mai atent.
Deasupra mea
era o umbra.
Era chiar o
umbra adevaratal
81
Repercusiune
Am gemut
in spa^iu.
Spa^iul s-a intamplat sa fie
modest.
El a fipat in mine
zgomote
surde.
Ele au ajuns
pana la pantecul nenascu^ilor.
Dupa acest eveniment
to^i intai-nascutii
se na§teau fara plans.
Absolut,
dar absolut to^i
radeau.
82
Semnul intrebdrii
Culeg cuie
§i le bat in oglinda.
E scris aici,
langa tampla mea,
ca un cui
nu are nicio gaura
in oglinda.
§tergi oglinda
cu o carpa
§i redevine nepatata.
Dar
de unde
atatea
cuie
neculeseV. . . .
83
Repetifie
Confund
masa cu patul.
Cand vreau
sa ma trezesc:
scriu.
Cand vreau
sa mananc:
scriu.
Cand vreau sa dorm,
de asemenea: scriu.
Sper sa vina timpul,
cand am sa confund
patul cm rame
insumi,
ca atunci
cand ma trezesc
sa adorm,
ca atunci cand scriu
sa adorm,
ca atunci cand vreau sa adorm,
sa adorm linistit.
84
Aerpoluat
Respiram un aer
cu umbre.
Unele umbre
sunt fragmente de caracter,
sunt salbatice cale§ti
cu cai inspuma^i.
Abia le vezi
parfumul de sub
copite.
Dar,
privind tamp,
te po^i in^elege
a fi o emanaiie
a unei umbre convive.
85
Competenfa
Filosoful
taie cenu§a
din stele
§i o face fdind.
Ea se dospe§te
cu drojdie
de singurdtate.
Se ia apoi
§i din ea seface mormdnt.
La mormant
se vine cu flori proaspete .
86
Funeralii
Fluiera vantul
a indurerat.
Copilul a murit
ieri noapte.
A chemat lautarii
sd-i cdnte cerul
§i soarele.
Eu,
din lira tacerii,
intorc
o noud pagind.
87
Mitul stelar
Campul este plauzibil
marcat de caderi stelare.
O stea a cazut
aici,
langa talpa mea stanga.
A luat-o in gazda
un fir de iarba.
§i cum sa nu zbor
in oceanul clipei,
cand eu ^in in mana
surdsull ! . . .
Ea este
un copilfericit
langa bra^ul pamantului.
88
Florilegiu
Sunt iubite
numai florile
cu miros sdlbatic.
Cele cu vdrstd bdtrdnd
sunt angajate
cujumdtate de salariu.
Se cauta florile
care sunt rezistente
lafrdngeri
sau rdsuciri.
Uneori se intind florile
intre mai mul^i metri.
Cele care nu sunt ofilite
miros a primdvard cdpruie.
89
Recitativ
Nu mint!
Eu spun adevarul
crescut in cioburi de pahar
si in votca gre^oasa,
care te incalzeste.
Sunt adeptul
zborului gol
in nop^i
fara crezamant.
Nu cer nimic
nimanui.
Nici sare, nici paine,
nici altceva.
Vreau doar
o piatra in cap
de la eel care nu are
niciun pacat.
90
Pasaj
Un pas
are numai
o intrebare.
Al doilea pas
vine repezit
peste primul
§i neaga totul.
Al treilea,
venit calm,
vine §i intreaba
altceva,
pentru ca
ceea ce s-a intamplat
a fost uitat,
pana §i de eel
care scrie.
91
Silenfios
Eurad
din nimic.
Cand incep sa rad
nimic nu mai inseamna
nicio trompeta de jazz.
Melodia
iese la intamplare
§i cu trepida^ii fecunde.
Cand nu rad
nu mai e decat nimic.
§i dupa nimic
urmeaza punct.
92
Frescd proaspdtd
Pe pere^ii Bisericii
luminile
sunt Sfiniii.
Chipul lor divin
are
izul copt
alpdinii.
Tu, eel care ii prive§ti,
ifipleci fruntea,
le saruji palmele §i
talpile...
Eu le privesc ochii
si le inghit
durerea.
Doar atat ma
incumet. . .
93
Fabuld
Eu cobor
la cuvinte.
Cobor langd ele
§i in ele.
Eu aduc un alt dor,
dar acela§i cuvdnt
ma exprima §i pe mine
§i pe tine, mo§ Gheorghe!
Eu cobor
ca sd ma addp.
Insa izvorul
nu are nimic
cu apa.
Uf, e la fel
ca infabula
lui La Fontaine 2 !
2 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jean_de_La_Fontaine.
94
Incultura
E greu sa infelegi
merele.
Nici nu sunt
coapte
§i ele i§i vor §i gustul.
Pana §i frunzele
devin impertinente.
Iar porumbeii tree in cioc
cu spice de grau.
Numai eu
raman rastalmacit
de privirea copacilor reci
din marginea satului.
95
Calendar
Stau dezapezit.
Nu am nicio
dorin^a.
Nu sper la nicio
sanatate.
Cer doar
o stea
cat mai aproape
de inima.
96
Promisiune cerutd
Mi se promite
lima de pe cer.
Dar nu §tiu daca
lima este solubila
in aerul meu interior.
Ce sa fac
cu o enigmal
Mai bine
sa mi se dea
o promisiune.
In acest mod
mai pot sa sper
§i eu
in ceva
nefinalizabil.
97
Amator
Sunt ranit
mai in toate trupurile.
Copil,
tanar,
batran
sufera alaturi de mana mea.
Uneori credeam
ca nu urla ei
ci vdntul.
Dar acum urlu eu
§i pentru ei
§i pentru mine.
98
Pastel de noapte
Noaptea
e curio as a.
M-a intrebat de este
frumoasa
§i i-am spus
caeo eretica.
Ea m-a plesnit
cu o regina nop^ii
de mi-au curs lacrimi
din lacrimi.
99
Promisiune
Nu mai plange cu ochii!
Ochii nu sunt pentru
discuiii cu fructe
rascoapte.
Plangi cuimagini!
E mai simplu
a§a.
100
Festivism
Cu ochii
nu po^i privi.
Nici cu mana
§i nici cu gandul.
Cu altceva neinventat
se prive§te.
Sa-i punem,
totu§i,
un nume.
Macar o zi
pentru acesta.
Cand se va inventa,
atunci sa §tie ca
a fast asteptat.
101
Un of al meu
Of,
ma leaga de casa mea
totul.
Unde vreau sa ma due
la ea este.
In padure culeg
casa mea.
In flori
culeg casa mea.
In apele lin vorbitoare
tot casa mea culeg.
Eu sunt numai
langa
casa mea,
numai §i numai.
Si, of...
eu nu ma pot
desparfi de ea
niciodata!
102
Cadou cu pdsdri
Nu ma deranjeaza
pasarile.
Despre ele
voi scrie intotdeauna
cu orgoliu.
Numai pasarea
ma indurereaza.
Numai ea
ma face
sa mi se faca
noaptea a§teptata.
Aduce^i-mi ni§te pasari!
N-am sa ma supar.
Am sa le pun
in glastra.
103
Agnostic
Eu
nu §tiu nimic.
Mai bine zis
nu mai §tiu nimic
din cate §tiu.
Mi-am uitat
privirea,
raza,
sentimentul.
M-am facut netdnar
pentru a nu mi se mai
repro§a ceva.
Mi-am luat
o noud semnifwatie
de la salcamii
in floare.
Mi-am scris sufletul.
§i acum...gata!
Nu mai sunt
decat ce am rdmas.
104
Castel contemporan
Fluturele alb
este o singurdtate stranie.
Mereu mandnca
din panza paianjenului.
Mereu mananca
din becul camerei.
Din cand
in cand
se lasa pe pantecul meu
§i ma saruta.
Daca nu ar fi fluture
a§ crede ca e
un mic Inger.
105
Colos
Singurul
muntele este de necuprins.
Imbra^i§ez fir
de iarba,
bulgare de vant,
ochi de sange...
Dar munte inalt,
cu bra^ inalt
§i brazi verzi
nu este de imbra}i§at.
Ji se taie respira^ia
privind definiiia muntelui.
In altfel
este neinielegere.
106
Infelegere
Intre tu §i eu
nu este deosebire.
Amandoi
traim cu doua bra^e
intinse spre soare.
Ideile noastre diferd,
insa nu ma po^i
compara cu o statuie.
Eu scriu,
iar tu
te incercuie§ti
cu via^a.
Amandoi suntem important,
insa amandoi
maipuiin.
107
Indiscrete
Vand
sentimente nespalate.
Eu le cumpar
de la prieteni
§i le vandpe gratis.
Ei n-au
ceface cu ele.
Le cred
nerefolosibile .
Caci spunea poetul 3 :
Noi suntem ca-ntreaga lume
si ca lumea suntem noi.
3 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu.
108
Boald absolutd
Sunt beat
de o eternitate.
Capul imi este aiurit
de nesfdrsituri.
Inceputuri
sunt toate.
Nesfdrsiturile
sunt mai multe ca
ele insele.
Ca sa ma vindec
trebuie sa inceteze
ploaia.
Altfel beau apd
in loc de sdruturi.
109
Dezrdddcinare
Sunt rupt din vis
si de atatea ori sdnger.
Nu pot sa-mi neg
campul verde.
El este
buletinul meu
de identitate.
Pasarea care iese
din iarba
este §i ea
un reper
in sufletul meu.
Imi aminte§te
de unde am cdlugdrit
anotimpul.
De unde am fost cules
cu bra^ul
§i aruncat in soare.
110
Universalia
Ca un copil
nu in^elegeam
de ce un cuvant
se cearta cu un alt cuvant.
Imi era imposibil
sa gandesc faptul,
ca doi oameni se cearta
fara ca §i cuvintele
lor sa se certe intre ele.
Acum,
crescand
printre cuvinte,
mi-am dat seama,
ca nu ele sunt
de vina . . .
Ele pot
tacea,
insa noi mai imposibil.
Ill
Troc convenabil
Cama§a este furata
de la un individ adormit.
S-a pus o clipa
in pat
§i a adormit cu totul.
Eu i-am luat cama§a
§i mi-am facut din ea
o noapte potrivita
pentru sanatate.
Ma iubea el
dupa cum se iubesc
§oarecele
cu pisica.
Dar §i eu
il iubesc,
cu statui fara cap
sau cu picioare
spanzurate de copaci.
112
Alogic
Eu simt
ca un om.
Tot omul simte
ca el insusi.
Insa trebuie sa
vorbim
numai cu anumite cuvinte.
Pe unele,
din civiliza^ie,
trebuie sa le evitam.
Ca scriitor
trebuie
sa scriu
numai
in limba mea.
Nu imi este permis
sa vorbesc
in limba ta
§i cu durerile mele.
O sa vina timpul,
cand in limba romana
o sa se vorbeasca
numai in cuvintele
pe care le-am vazut
fiecare.
Dar ele
nu exista.
Pacat ca nu se §tie,
ca nimeni
nu are cuvinte personate.
113
Rebus
Suntem straini
in doi metri.
Locuiesc
in primul gdnd
sau
mprimul sdrut.
Nu fac nici doi pa§i
pdnd la trupul tau.
Dar nu sunt cuvinte
sau noi nu le §tim
semnifwatia.
114
Familiar
Tu imi spui ca
eu nu §tiu sd
rod ghea^a.
Eu te acuz ca
nu §tii
sd-mi mdngdi sufletul
cum se cuvine.
Ne certain
apoi.
Iar,
tot apoi,
ne scriem scrisori
de pace.
Eu \\\ cer
sd md ierfi.
Tu imi ceri
sd revin.
Insa undeva,
pe acest drum,
suntem]9M£7 in cdtuse.
Eu incd nu
te vad.
115
Viciu teatral
Zambesc
ca o transpira^ie.
Poate ca
nu mai §tiu
ce inseamna durere.
Am uitat,
instantaneu,
ca in umbra marii
stau valurile.
De§i zambesc
ploile au aceea§i
excitaiie monotona.
116
Cei de acum
Cine suntem noil
Noi suntem
far a cuvinte.
Intreba^i-ne de mancare,
de baut,
de sear a.
Va putem spune doua lacrimi,
doua sau trei
manunchiuri de lacrimi.
Dar mai mult
de atat...
e un adevar
cu care nu avefi
ceface.
Cine suntem noil
Noi suntem
top,.
Noi nu suntem
meet,
nici repede,
nici apa,
nici scdnteie,
nici scaun,
nici paiafe,
nici masti...
dar suntem la sigur.
Noi suntem /a szgwr
§i singurii.
De noi nu ne pute^i
desprinde,
nu ne pute^i
117
nici macar
reculege.
Noi suntem viitorul
care rdmdne,
suntem singurii
§i sigurii.
Ce vrem sdfim noi?
Noi vrem sa fim
inalii,
addnci,
simpli,
largi,
cum se cade,
loiali.
Noi suntem diferifi
de§i aceea§i.
Suntem sigurii
singuri.
118
Viscol instantaneu
M-am trezit
mirat.
El incepuse
sd sefacd verde
ca un camp iernatic.
Mancase din
aroma interzisd.
De aceea
s-a intent vantul
§i i-a spulberat barba
in patru ganduri.
119
El incd nu mai este
(Un poem dedicat
unui nebunfrumos
§i memoriei lui,
in ziua cand am auzit
ca 1-au gasit mort,
pe strada -
pentru ca strada
era casa lui -
§i 1-a ingropat
primaria ora§ului.)
Umbla pe strazi
§i propovaduia
cuvintele unei
lumi neintelese.
Cainii il latrau...
Uneori il mu§cau
de pantaloni.
Era singur mereu.
In lupta cu frigul iernii
era al nimanui.
„Nebunul",
il numeau privitorii.
Trecea prin
fa^a mea injurand
pasarile ca au arbori
§i ca noi
le privim
despuiate
de cantecul lor.
120
Nesatul era
de zapada,
de multa zapada,
care amefea plopii de langa §osea,
plopii aceia imen§i,
ce pareau umbre ale luminii.
A scuipat cu necaz,
din tot sufletul sau,
§i 1-a proiectat pe caldaram.
Apoi
§i-a §ters cu batista fruntea,
acea frunte fripta de un somn
lui necunoscut.
Avea o lanterna
cu care lumina ochiul,
in noapte,
ca nu cumva rdtdcindu-ne,
sa ne grabim
spre intuneric.
Avea o carte,
cu plecari
care se intorc
§i intoarceri care se
traiesc de fiecare in parte,
pe umarul celuilalt
sau in pat cu cealaltd.
Sofie
sau copil
nu avea.
Niciodata nu in^elegea
de ce se imbra^i§eaza femeia
cu barbatul,
de ce copilul spune mama §i tatd,
de ce este nevoie de flori,
de brazi,
de cadouri...
121
Ochiul lui
nu inielegea nimic.
Poate pentru ca
era trist §i,
uneori, numara timpul
in nefericiri care nu tree
sau care nu se explica nimanui.
Caciula ii era
patriarhala.
Un print al singurataiii
trebuia sa fie numele lui,
de§i, pana la urma
era un dar,
un mare dar de la Dumnezeu.
"Tigara
ii transpira mai intotdeauna
in mana lui neimbrafi§ata,
neatinsa,
necrezuta,
nein^eleasa.
Era o legenda
sau mie mi se parea a§a,
pentru ca strazile
ii erau martore ale destinului sau.
Eu...
nu 1-am privit decat pefuri§
§i imipare rau...
Insa cand 1-am privit,
pentru ca l-am privit,
acum doar eu pot sa il plang.
Era leganat de
patru cocori albi,
in norii albi ai iernii.
122
Zapada
mugea
ca o fiara
neinlacrimata.
Insa lacrima mea
era uda
§i obosita
§i tristd...
pentru ca l-am
inteles prea puiin .
Acum...
nu se mai §tie
cum s-a numit,
de ce a existat,
pentru cine a existat. . .
Poate nici el
nu i§i mai §tia numele.
Insa, prietene,
§tiu ca §tii,
tu,
eel care ai fost vazut
de mine puiin
dar infeles mult,
ai un loc
langa altarul inimiile mele,
aici,
in pustiul iubirii
lui Dumnezeu.
De aici voi da marturie ca
te-am vazut
sj ca te-am iubit prea puiin...
123
Intermezzo
E frig.
E o noua iarna.
Ceasul arata ora §ase
spre seara.
Prietenul
meu,
pictorul §i culoarea
vor
veni.
Imi va picta
o lacrima de bucurie.
Cel pu^in
nu imi este
dor de arti§ti.
124
Michelangelo sculptdnd
Un poem
are celpuiin
mult suflet.
Nu po^i fara multe
scdntei,
fara multe ciocniri
cu dalta in piatra.
Statuia iese
la lumina
incordata,
plina de incordare.
Cand apare,
trebuie
sa fii atent cu ea
ca sa nu se farame.
Apoi,
daca nu se
sfardmd
bei o cupa de vin
sj saru^i o domni§oara
fierbinte.
125
In extaz
In locul imde
este echilibrul,
pentru o clipa,
m-am urcat.
Aerul era fin
§i proaspdt.
Lumina era bldndd
pe sub frunze.
De jur imprejur
pulsa un sentiment
de siguranid.
Numai ca lacrima mea
nu putea fi stearsd
de sarea vinova^iei.
126
Iubitei
Cand tu surdzi
mi se face uitat
universul.
Stelele devin
simple podoabe
sterse.
Florile
parca imbdtrdnesc
privindu-le prin
inima ta.
Cand tu surazi
e simplu tot
§i nimic nu inieleg.
127
Trezire pe apa
Nu vede surdsul
decat eel care redevine
copil.
Pe ape plute§te
acel singur
elan,
care dogore§te lacrima.
Valurile sunt mid,
apoi
devin din ce
in ce mai mari.
Simplul
devine mai simplu
sau nebulos.
Numai cantecul
pasarii
imi promite
inca o seard
§i o tdcere.
128
Incdntare
Fiecare zare
imipromite cate ceva.
Rasaritul de soare
ma bucura.
Triste^a imi este alungata
de o stea simpla.
§i vad
cum eu nu mai cunosc
decat ceea ce estefrumos.
129
Secret
Sunt,
pentru ca a§a
m-ai numit tu.
Eu: camera, pat,
masa, u§a.
Eu: eel care intru
§i ies pe aceea§i
linie suspendata
sub luna.
In mijlocul firului de nisip
culeg auzul
fin al culorii.
Nu se §tie de ce ma
gandesc infardma,
pentru ca intregul este
doar o oglindd
pentru mine.
In marginea poienei
florile au inceput
sa nu mai aiba
regrete.
Copacii s-au facut albi.
§i eu
maifrunzd.
130
Zi de vara
Marog
cerului
cu vant de primavara,
cald.
Florile,
florile mele triste,
au intinerit.
Ce bine ma
simt!
Via{a este un camp
cuflori
in care sejoaca
ca^eii Olimpiei.
Eu, intins
in iarba,
privesc
cerul.
Nemarginit
este tot ce vad.
Palmele mele
sunt singurele
care imi dau dreptate.
131
Stropi de suflet
Lupta impotriva mea
tipatul.
Inima mi se opre§te
§i se intoarce
inainte de prima clipa.
Peretele camerei
atdrna de un cui.
§i, in curand,
divinul semn
se iveste liturghisind.
132
Rdsdrit plenar
Soarele a rasarit
in noi,
pe cand ochiul tau s-a mirat mult,
s-a cautat in bulgari de frig
§i a inghe^at.
133
Camus 4
Pana la umarul drept
s-au ridicat tufele.
Vantul
§i descantecul au inflorit
la gatul mieilor.
Au reaparut,
de sub cetini,
clopo^eii de argint
§i lumanarile de bucurie.
Dar gandul a stat lini§tit
gustand
emo^ia laptelui.
Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Camus.
134
Carenfa
Sufar
pentru graul rasarit
de sub zapada.
Lumina soarelui este
ro§ie
§i nu mai e mult
pana la amorfirea sarutului.
Transpir
in fiecare sentiment
§i parca perfec^iunea
ma minte
chiar §i in umbra geniului.
Eu ating sdnul nopiii
§i picaturi
de lapte sunt supte
de amintire.
135
Neurastenie
Ma recunosc
maipuiin.
Calde im sunt numai
visele dorite
§i moarte pejumatate.
In rest,
fulgii sunt negri
§i ro§ul cuvintelor
se innoada in
coama cailor.
Tresar. . .
Dar cald
este numai
langa ceasul speraniei.
136
Sisif rdstdlmdcit
Nu te lasa
dus de aparen^e!
Ceea ce este langa noi
nu este diferit
de ceea ce ne dorim.
Cautam adesea totul
acolo unde nu este nimic.
Pentru el
rupem aripa,
smulgem mana aripii,
ochiul inimii.
Dar tu
cauta in tine o cale.
Mergi pe ea
pana la floarea de cais.
5 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sisif.
137
Infelepciune pentru Esop
Cine este infelept
nu rupe nimic.
Saruta fiecare infeles
§i il pastreaza pentru sine.
De QStefrumos
gandul zboara inalt
§i intalne§te
carduri cu pasari
cu acela§i cantec.
Cine uita
nu tine minte nimic.
El se preface ca
este atent...
Dar ma§ina a trecut
§i a lasat/wra
in urma.
6
Idem: http://etext.lib.virginia.edu/toc/modeng/public/AesFabl.html.
138
Scopul sentimentului
Sa dore§ti inaliimea
e ca §i cum ai fi
fara coaja
§i fara a fi inauntru.
E§ti zm simplu
mers,
unul care s^ w#a,
daca «« dore§ti Soarele.
Peste tine tree
copitele §i cuiitele gerului.
Cine dore§te...
§i-a ca§tigat
dreptul
de-afi
rege peste sine.
139
Coagulare
Nu-mi mai cunosc
limita
de somn a sufletului.
Sunt mai aproape
de mine
pleoapele.
Cand le inchid
apar marginile
cu formele lor
dizolvate
in culoare.
Pe toate le amestec
§i pe toate le incerc
in saliva mea.
Ma rog impreuna
cu ele Cerului.
Visul se aprinde
numai in focul cenu§ii.
140
Faust 1
Vreau sd limpezesc
apele.
Dedesubt vegeteazd
ideile.
Cama§a este facuta
ca sa le acopere corpul.
Nu se vede
decat ce este in lumina
zilei.
Noaptea
poate ascunde
orice,
inclusiv
cama§a care se vede.
7 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Faust.
141
Piatra filosofala
Am cunoscut
mai inainte ca sa se intample.
Imi este clard litera
§i versul acela
de echilibru.
E o gre§eala tot ceea ce
se face impotriva mugurelui.
E o ruptura orice incercare
de a-fi surdde
cupoftd.
Numai tu
sd alergi,
unde nu alearga
turma de oi.
142
Lupta cu Ingerul
Eu caut
ce nu se poate gasi.
Intind palmele §i
mi le indoiesc
in radacinile copacilor.
Stelele
imi zboara prin creier
§i cerurile mi sefac transparente .
Vad ce nu se poate vedea
§i totu§i
nu to^i le ating.
Dar numai eu
caut ce nu se poate
inielege.
143
Sensul intors
Orice mi s-ar da
este mic.
Chiar §i micul
mi se pare
mai mic.
Iar inaltul
mi se pare
maipuiin inalt.
Ce se inveleste
inima mea
dore§te
zi
§i noapte.
Insa clopotul
suna in departare
ca visul,
ca gandul,
canemurirea...
144
Inspiraiie
Am privit: lima
era un ochi
imprejurul unui
iris.
145
Flash
Pe perete: pasarea
zburand
in abis.
146
Recurs
Zbor prin
visul sarutului.
Orice zbor
are tendinta de aft numai
inalt.
Nu se concepe
sfidarea timpului
cu un abecedar
de sentimente.
Zborul se vrea un minus
de amintire.
Numai ca
de zbor
se vindeca prin dor.
147
Lini§te
De atata lini§te
simt ca nu mai vin
§i nu ma mai due
nicaieri.
A§tept.
Frunzele cdntd de dor
§i sdrut.
Aici sau acolo
este aceea§i lini§te.
Privesc.
Parca inverzesc
§i mi-efrig.
148
Gheafa
Imi repet floarea.
Se face lini§te
pdnd tdrziu
in padure.
Ce este maifrumos
este trist
§i addnc.
O urmd de frig
se aude
§i un alint pe obraz.
Un murmur
e tot.
149
Concert
Eu ma cant inainte
de frunza.
Rasuflarea copilului
ma cdntd inainte.
Eu dor.
Eu moartea imi
simt
§i nu pot sd mor.
Nu am un nebun soare
§i pentru ea,
ca §i pentru culoare.
150
Promisiune
Am sa-^i scriu poem
cu trupul tau,
ochi albastru,
cer fara stele
§i buze ro§ii, fara greutate
sau amorfire.
Mana am sa-^i intind
§i am sa te iau
sub aripa mea protectoare.
Visul am sa il fac
sa te inveseleasca
iar zambetul
sa-mi bucure inima
§i ziua.
Cand am sa ^i-1 scriu
nu va fi nici tdrziu,
nici timp,
nici moarte.
151
Sentiment de existenfa
Daca tot sunt,
pamantul sa-mi fie prieten
§i steaua
§i vantul
§i iarba,
prieteni...
Gandul sa fie vindecat
de culoare
§i de raza de soare.
Daca tot sunt,
sa fiu mai aproape
de tine,
mult mai inalt
§i mult mai iubit.
Daca sunt,
sa nu adorm in litem
amor^it.
152
Impotriva liter ei
Daca nu te temi,
nici teama nu mai
are nimic sci-fi spund.
E§ti un orb care vede
§i nu mai este nimic de spus.
Nu mai este nimic de spus
nici pentru copac §i nici
pentru nor.
Tu nu te temi
§i e§ti liber
sa crezi orice.
Nu mai este nimic de spus
§i estefara sens
ca sa se reaminteascd.
153
Indulgenfa lui eu
Sa vorbesc despre mine
e un indescifrabil
curs al apei.
Vapoarele curg
precum suspinele
in ochiul cainelui.
Eu sunt mai
nerepetabil ca ziua.
Ma vad pe mine
numai ilumindnd
cate o secunda
sau gustdnd o raza
§i numind-o.. .idee.
Eu sunt al tdu
fara tine,
pentru ca tu e§ti al meu,
§i fara mine
al tdu §i al meu.
Eu sunt
fara ca tu
sa-mi atingi
atenfia,
ca m-am numit sdnge
sau zborul sdngelui,
plutire
sau curgere necursd.
154
A vorbi inseamnd a tdcea,
pentru ca numai tacerea
vorbe§te
§i cuvintele i§i reveleaza
bucuria sau durerea,
lacrima
sau plansul mdiestru.
Eu vorbesc
despre ce nu exista eu
§i eu despre ce nu inseamna a vorbi,
§i imi schimb numele
§i fara nume
§i al numelui nenumit.
155
Ilustrafie
Inalt §i tot mai inalt.
Ochiul privea tacut.
Umbra se rostogolea
in spatele umbrei.
Tacerea lua locul
tacerii.
Nu se facea ziua.
Era numai inainte
de rasarit.
Doar o imagine
respirata de gura
unei pisici negre.
156
Agonie
Cand ating fiinfa
ninsorii
e mult tdrziu.
Somnul isi as cute
ghearele in inima copacilor.
Numai cand
fumul caselor
adie noaptea
refrenul e inlemnit.
Ghea^a se rupe in randuri
iar focul arde
tdcerea in netacere.
157
Libertate
Am libertate
oriunde se cdnta
cu inima.
Cantecul meu cdnta
sufletul unui {aran,
care i§i prive§te tdcut
via.
Eu m-am gonit
din chipul femeii.
Eu nu m-am facut
nici cristal,
nici insecta.
Cand canta
cantecul meu,
se aude iubirea valsand
§i atunci e lumind,
e paradis...
158
Din compasiune
Adun balada,
acel trist refren al nefericitului.
O adun
langa inima.
Niciodata Dumnezeu
n-a uitat singurdtatea
lacrimei.
O adun
ca sa fac din ea dragoste,
sa fac din ea
tot ce se poate
admira.
O pun aici
§i plang eu,
pentru ca apoi,
in locul meu,
sa pot zdmbi inaltei
porunci a ierbii.
Aici,
in acest cuvios loc,
eu adun balada,
pentru ca nefericirea sa se scrie
sfdnt
§i cu evlavie multd.
159
Sonata a treia in do major
Imi imbracasem vdntul in loc
de chip.
Imi pusesem cu^itul §i marul
pe care il mancam netaiat.
Eram aici: cdntec suplu
§i dincolo:
foe aprins
§i cutremur
de ape.
Nu ma cuno§team
de prea multe chipuri de Inger
§i, mai ales,
de cai,
de cai nespdlali.
Vedeam casa singura
§i in ea triste^ea dansdnd.
Eu eram mai mult ocupat
cu sentimente,
cu frunze
anchilozate in copaci.
Priveam golul care se na§tea
in ultima descarcare de trasnet.
Era mort §i totu§i
inviau gandacii,
carabu§ii,
pisicile
mai ales,
caii,
caii addnci de albas tru,
de soare palid,
ameiit.
160
Nu plangeam §i totu§i
lacrimile
ardeau iarba,
pana cand
iarba se inverzea
de atatea lacrimi,
care erau o ploaie
ce facea sd creased
iarba.
Chitara imi canta singura
iar eu imi imbracam cama§a,
sdrutat de tristeii,
de ramuri friguroase
de ghea^a.
Eu md innoptam
§i, undeva,
ma trezeam invins
de primele raze ale soarelui.
161
Personificare
Vad cum un cui
se bate in rana mea nestinsa.
Eu vad cum surdde femeia
pe strada,
trista §i ingandurata
de o ploaie verde,
care cade intr-adins,
intr-adins....
Se ninge,
se ninge...
§i barbatul isi spald somnul intr-o
sticla de vin
§i face totul ca sa uite
dragostea §i nedragostea,
sarutul prins de degete pentru o noapte
§i a doua zi pierdut,
a doua zi neregdsit.
Eu vad. Stramo§ii mei
trageau cu sage^ile-n cer.
Ei erau razboinici
§i nu credeau in moarte.
Eu vad, cum numai
singuri sunt copacii
§i cum vantul le tremurd gandul.
Eu vad apele §i in adanc
este o piatra
unde ochiul descalecd.
Eu vad aid. Eu vad dincolo.
Eu urc. Eu cobor. Eu ma intorc.
Eu ma repet altfel.
162
In toate eu sunt
ramura zburdndd, flamanda, innoptanda,
inmurinda. . .
Eu in orice cuvant stdpdn
si in orice virgula
smerit.
Eu: clopot. Eu: inviere.
Eu: descdntec. Eu: elegie.
§i eu,
cum numai tu imi spui,
patriejdrd vreun nume,
poezia insasi,
sangele fierband
si pasare neagra
care veste§te intunericul
si inima care pldnge
si surasul
care iube§te
si cdntec.
163
Repro§uri
Mi s-a plans pentru foamea
ce insurubeazd
cuvantul in laringe.
Mi s-au adus dovezi,
gramezi intregi de cauze,
care au dus la surghiunul
cautatorilor de materie painoasa.
Eu am in^eles cine
nu §tie sa urle
§i cine nu §tie
sa zboare
pana in el insu§i.
Eu eram printre cei
care nu mdncau,
pentru ca nu se in^elegea
mdncarea
§i mdncarea nemdncatd.
Cand am cdntat
mi s-a spus sa tac
§i sa astept.
Cand am alergat
mi s-a spus ca alergdnd
am sa devin neinieles
pentru cei care stau pe loc.
Cand am ridicat piatra
§i am vazut
cum sunt cu adevarat firele electrice
§i neuronii,
mi-am pus inima unui vis
§i visul l-amfacut viafd.
Au existat §i atunci glasuri,
care mi-au spus ca am uitat
§i ca nu-i de ajuns sa stii,
164
ca oul se na§te din gaina
§i coco§ul nu poate
sa fie fara ou.
Auexistat...
§i eu m-am facut ca nu aud,
de§i patul meu
transpira noaptea de durere
§i apa pe care o beam
se facea vdndtd
uneori,
vomitatd.
165
Cdntec nedormit
Azi am mancat §i spafiul din idee
§i ma sim^eam mai mic
§i mai cu vis.
Iubito, ah, tu singur paradis
al vie^ii mele luminat
de sanulnoptii!...
Fara de tine nu
erau nici astrii
iar fluturii,
din albi §i din negri,
nu mai zburau cu mine pe campii
ci dormeau.
§i ma faceam cd n-aud.
§i spafiul se facea mai
mic.
§i te-ndrdgeam . . .
§i nu mai zic nimic
din cei cuvinte.
166
Altitudine
Mai sunt frunza vorbinda.
Mai sunt vrabie zburdnda.
Mai sunt, codrule,
mai sunt
§i in iarba... standi
167
Cdntec pentru Ezeu
Actorul si-a udat risipa
de nelini^ti
§i s-a intors, discret, la suflet, in cutie,
peste al apei fund inchis.
Dar vantul inchizand
in plete blonde
al meu destin,
e fericit sa vezi,
cand noaptea stelele clipesc
afum incins in cai.
§i pe al meu drum
ma§inile roiesc in unda ta
iar inchisoarea din copaci
e trista §i-nserata
ca un vaier.
Dar in acest festin
s-a ridicat un zid de netrecut
si masa a ingalbenit
intr-o odaie, unde-al meu frig
s-a-ndragostit de tine.
Tu nu mai po^i sa astepti
noaptea,
ca eu sa vin rdnit
de-o melodie
cantata de taraf.
Insa in timp ce eu md-ntorc
e galbend numai regdsirea
dintre ape.
168
Recviemul de la amiaza
Nu cad u§or suspinele din ochi,
cum nici din cer ploi nu se las cazute,
ca cerul sa omoare.
Ci ele se cladesc,
ca stalpi care sus^in §i ochi,
cat §i cerul nostru de deasupra.
Eu pa§ii mi-i ascult...
§i coborand din bloc,
nu blocul ma coboara,
ci eu susiin
cu al meu umar
§i ochi,
§i minte priveghind.
Cand fara ani
va curge iar in ochi
§i cerul meu
§i pana §i via^a
unui intins pamant,
se va rename
firul de nisip
§i netrecuta filtf .
' Sfdrsitul volumului...Si acesta fiind redat doar partial.
169
Inima extatica
(poeme, vol. 7, 1997)
Jelanie
Am inva^at sa beau:
§i-acesta e un cdntec.
Te beam din priviri:
§i-acesta e un cantec.
Ochii tai imi erau pat:
§i-acesta e un cantec.
Ah, am inva^at sa beau
§i m-am baut
cu canted
§i-acesta e un dor.
§i-acesta: n-am sa mor.
170
Can tec
Tu erai mai inalta
§i mai iubita,
de mult prea iubita.
§i numele tau
imi era cdntecul meu.
Tu imi erai
stea
in care innopta pasarea mea.
§i nimeni nu §tia
ca e§ti mireasa mea
rupta
din coasta sa,
a sa,
a sa...
171
Fagaduinfa
N-am sa te inva^
despre cuvdnt.
Sa-1 tai §i sa-1 mananci!
N-am sa te §tiu
decat pentru floare,
decat pentru sanul tau.
N-am sa te §tiu
decat ca bobul de grdu
incol^it in privirea-mi
de impdrat al cuvdntului.
172
Poem
Da-mi ca sa beau
§i sa ma-mbat de a§tri,
de-aceea ai tu ochi albastri.
Da-mi sa beau
5<5 se-nro§easca cerul,
de aceea ai tu,
de aceea ai tu.
Cine mai este sa nu bea
dragoste,
cand e vorba de suflef.
173
Cadenfa
Ma simt coloana
care se zbate-n secunda.
Ma simt ploaie
care se rdstoarnd in odaie.
Ma simt inima
care se taie
§i inima care se-ndoaie.
§i ma simt
fara de vis,
doar intr-o ^ara
a lui Paris,
a lui Paris . . .
174
Solfegiu
De ce n-as. da pe iepure
sa te intorcil
De ce n-as. zbura
ca sa te vreil
De ce nu s-ar trece
ce nu se trece,
sa te pot iubil
De ce cuvdnt,
care se zboara
numai in creier?
Of, dorule, dragule! . . .
175
Cdntec pentru zori de zi
Numai din cauza ta
zbiara pasarea
a incoliire.
Numai din cauza ta
vdnez lacustele-n
privire.
E vina ta, nepriceputo,
of, nepriceputa
mai e§ti!
Imi prind inima lafereastra
ca tu sa te treze§ti.
176
Armonie romdneascd
N-as. mai duce §i m-as. duce,
codrii verzi, florile-s dalbe. . .
M-as. iubi cu mandra-n zori,
codrii verzi, florile-s dlabe;
sa miro§i a tdmdiori,
codrii verzi, florile-s dalbe;
fara varsta ca sa mori,
codrii verzi, florile-s dalbe.
177
Clipd
Cum imi vine
sd zbor neterminat,
sa dor neapucat,
sa Strang
un addnc
§i saprivesc...
pana cand §tii,
ca inapoi sd te intorci,
sa vii.
178
Pecete
Eu am sa plec in zori. . .
Tu, care-ai sa ramdi,
sa fii atent,
sa nu mai moara frunza
verde !
179
Sfat pentru tine, prieten infidel
Prive§te-ma, tu,
prietene drag,
eel care §tii sa ma vinzi
fara sa clipe§ti!
Poetul este al nimanui
doar in aparen^a.
Canta un cantec
de bucurie
§i tu il admiri
cand pare trist,
tu il ignori,
pentru ca e§ti o canalie.. .
Nu...
Nu inielegi nimic, prietene
drag!...
E§ti un ignorant,
daca crezi ca el, poetul, vorbe§te
§i nupldnge...
sau ca nu pldnge
cand vorbe§te\
Adevarurile mele nu sunt
pentru lighioane ca tine,
prietene drag !
Ele sunt pentru inimi fierbinii
§i sfinte,
pentru obraji pudici,
pentru cearcanele frumoase
ale unor ochifrumo§i.
Da, tu asculta in continuare. . .
pana te inghefi de tot,
idiotule !
180
Pana te inghe^i,
ca piatra pe care nu o pofifolosi la nimic,
pentru ca nu are nici pic
definefe.
181
Caz unic
Ma plimb gol
de ochi.
Mi-a furat ochii copacul
din padure.
Da-mi ochiul inapoi,
intomnatule!
N-ai ce sa faci
cu un ochi orb.
Daca mi-1 dai inapoi
am sa-l scutur
§i are sa curga din el
lacrimile padurii.
182
La oglindd
Amarui imi e gustul
meu de a fi.
Sunt tulbure §i
imbujorat in obraji.
Da^i-mi parul intr-o parte !
Da^i-mi inima intr-o parte !
Privi^i caldul omat
ce transpira!
Numele meu este,
ca sa cuprinda tot
ce nu are un nume.
183
Dora gdndului meu
Tu te-ai facut
maifrumoasd
pentru ca sa speri.
Ti-ai facut parul mai negru,
pentru ca §tiai ca am sa te vdd.
Eu te-am iubit
indeajuns ca sa te
iubesc.
Eu ti-am pus un nume,
pe care nu §tiai cd-l ai.
Da, tu esti Dora 9 ,
ti-am spus
§i intunericul a devenit ro^w.
Tu esti Dora,
ti-am spus.
§i tu te-ai facut m«z' senind
§i ma/ incdpdtoare
ca nicio alta femeie.
9
Viitoarea mea sotie, Gianina Maria-Cristina Piciorus, care isi semna poemele cu
pseudonimul Nika Dora. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/category/am-
fost-nika-dora/.
184
Ruga
Mi-e addnc de inalt
§i mi-e dulce
de primdvard cu pasari
inverzite.
Ma rog pentru acest sentiment,
sentiment
cu gdnd nou.
Ma rog pentru el.
Aliluia!
Doamne, fa sd se vadd
§i lacrima noastra!
185
Improvizafie de secundd
Daca tu vrei sa-mi tot §tii,
canta-mi, canta-mi!
Imi Qstefugara noaptea ca visul.
O secunda este
o dulce durere.
Canta-mi, te rog, canta-mi,
sd mi sefacd de ve§nicie\
186
Dorinfa sufletului
Ce nu a§ da
pentru tot ce se da.
Ce nu a§ da pentru tot
ce se asculta
cu inima indrdgostita.
Ce nu a§ da
pentru tot ce se ascunde
in piatra.
Dar eu...
dar eu
am numai un suflet,
Sfinte Doamne!
187
Dorei
Pastreaza tacerea
din ou nepatrunsa
de raza luminii.
Cu ferestrele inchise
sa adormi.
Sa nu le inchizi
peste noapte, iubito !
Caci
noaptea e o inviere
a mortilor.
188
Haiku
Numai cuvintele intineresc.
Sa fie oare
de o seamd cu cerul?
189
Cheie
Fluturele alb
trebuie pus in mana alba.
Fluturele negru trebuie
pus in mana alba.
Fluturele trebuie pus in mana
alba.
Ce se vede
este numai pentru
pus in mana alba.
190
Iubito, tdcere...
Cuprinde-ma in bra^e,
tu, iubito, tu, tacere,
durerea dupa mine
mi te cere, mi te cere. . .
Gusta-mi tu azi
gura de-albatros,
sa vezi ca sunt,
sa vezi ca sunt frumos.
Patul pregate§te-l
ca sa ne nastem amandoi,
in ziua asta de miercuri,
inziua astade joi.
191
Frumoasei clipe
Ah, bate clipa,
visul sa-mi adune,
tu, stea de foe,
a mea intelepciunel . . .
Madu,
langa margine de codru des,
unde pasarile ies,
unde pasari vin mai des,
unde eu n-am de ales.
192
Doind
Nu fi innorata,
fii parfumata,
in aur de-a-ntregul spalata,
cu ciocarlii infrumusetata!
§i inima
sa o ai bogata,
cu cai despletrfi in soare,
sa treci prin iarba mare.
§i copilul
sa-^i fie o stea stralucitoare
§i voinic cum n-a mai fos,
gand semet,
roman voios.
193
De cdnd.
De cand nu erai tu
mai curata ca apa?
De cand nu puneam eu capul
in poala ta odihnitoarel
De cand nu mai Qmfrumusefe
in palmele tale?
De cand nu mai eral
De cand, caine, latrand, ai sa-mi treze§ti
Ingerul meu?
194
Gdnd
Daca a§ vrea sd pldng
§i nu a§ mai avea lacrimi,
mi-ai da tu, iubito?
195
Poem inverzit
Cand e verde
inima mea e cerul instelat.
Cand e verde
§i tu ma dobori in saruturi,
in suspine.
Cand e verde
cuvintele sunt fragede.
Cand e verde
avem doar trei ani,
avem doar trei stele.
Cand e verde,
frunza verde, frunza verde,
dorul meu
ce nu 1-as. pierde.
Cand e verde
am ochiul lacrimei
mai tdndr.
196
Despre tine, durere
Ranirea
e un plans.
Ranirea te duce
§i te lasa.
Pe brazda campului
ranita sta.
Tu, pasare, cantatoare
ce e§ti!
Rana dulce este
§i lacrima uda.
197
Imn
Ma bucur pentru ca
e§ti alb ca zdpada.
Ma bucur pentru ca
e§ti inalt
ca zdmbetul.
Ma bucur pentru ca existi,
pentru acestea toate,
pentru ca existi
§i pentru ca ma bucur sd Te vdd.
0, Tu, Cel care exi§ti!
Vreau sa Te vad!
Doamne,
vreau sd Te tot vddl
198
Haiku reinvafat
Sunt puiin:
cat un sarut
§i cat o lacrima.
199
Fericirea §i o vorbd a§teptdnd
Trenurile sunt
pdsdri de tabid.
Tu vii §i eu
te a§tept.
Ce mirare ca
pot sd a§tept
cum vin fericirile !
200
Vedere indrdgostitului
Cum de n-am §tiut
ca te faci a§afrumoasal\
Te-a§ fi facut fereastra mea
la casa.
§i cerul
ar fi fost senin.
201
Dans al ploilor
Cu lacrimi umezi
ai lacrimat cerul
la mine-n suflet.
202
Omul §i plopul
Plopul s-a facut mai addnc.
S-a umplut
cu sine
pana la refuz.
L-am privit cere §i
nu s-a facut.
L-am privit arhicerc
§i nu s-a-nceput.
Mai plopule, mai,
nu-^i ajunge atdta
tdcerel
203
Cu finere de mdnd
Sa ai focul arzand
§i sa nu {i se ude inima.
Tu, draga mea,
sa arzi, trandafirul meu,
sa arzi in cuvinte mereu!
Nu te intreba nimic,
decat sa arzi ifi, zic,
in piatra vie^ii,
in cantecul dimine^ii,
in stelele faclii
§i sa-mi tot vii,
sd-mi tot vii.
204
Adormitoarea
Mi s-a nascut alta iarba, mai verde §i mai dulce.
Inalta cat tine, cerule, inalta cat tine, inima. Mi se coboara in
gand ca o batere de vdnt. Ce Una imi este aceasta lini§te\ Ca
o melodie de adormit langa tdmpld.
205
Dorinfa
Te-as picta in lacrimi
ca sa nu treci ca o lacrima.
Te-as picta in inima mea
ca sa nu treci ca o inima.
Da! Te-as picta intr-un cuvdnt
si nu va fi nici gdnd,
nici pamdnt 10 .
10 Finalul volumului...Nu a fost redat integral..
206
Un cer pentru stele albastre
(poeme, vol. 8, 1997)
E un volum format din 43 de poeme, care nu au titlu,
ci toate sunt notate cu litere romane.
Un volum de poezie fixa, in care am transmutat o
mentalitate moderna, in mod demitizant, in forma sobrd a
poeziei clasice.
De§i, la prima vedere, totul pare o §aradd, efectul
acestei poezii e format tocmai din gradul de adevdr pe care
o §arada il are, atunci cand schimba accentele, cand le
recalibreazd.
Insa am scris acest volum tocmai pentru a ma
deparazita de excesul de sentimentalism al volumelor de
versuri clasice, romantice §i parnasiene pe care le citisem §i
le citeam §i care, cu toatele, incercau sa laude banalul,
derizoriul, comunul ridicat la nivel absolut in finrfa
artistului.
207
I
Fo§nesc trei nop^i in mine
§i urmele-mi s-adun;
In cupa-mi cu tristeje,
In ea, eu tot ma pun.
Rotesc sageata iute,
Pandesc §acalul zis,
Gandind ca intr-un cuget
Voi fi iar paradis.
Sarut incet, doar noaptea,
Pe pantecu-i brodat,
Sa-i gust din nestemate,
Sfant: inca un oftat.
208
IV
Sunt numai vdnt aprins
§ifelinar regesc;
Pe strada trece tancul
Ce ror^aie zambile.
In pacea despar^irii
Am gandul plin de fum
Si prind nebun de sfarc
Stingherul plans al nop^ii.
Gand care-mi treci aprins
In ghea^a ta ma-nchin!
209
V
Cam de la rasarit
Ma trece iar zdpada
§i tu nu ma saru^i,
Ma la§i calcat de §ine.
Imi ies ochii, incet,
Din spate, ca la melc,
Ca sa te vad intins
§i numai, doar, pe tine.
Band vinul din pahar
Ma-ntorc in vis cu sete
§i numai ca uitand
In noi domnind tacerea.
Nu este/oc aprins
Ca sa nu-1 ^ri«^/ cu vrerea.
210
VI
Imi zboara fereastra in lima
§i trenul mi-asculta-n cenu§a,
Cum mana se gudura-n Una
§i-ndreapta un deget spre u§a.
Deschis e focul de a§tri,
Plapand, al vrerii de-o^el,
Cum vantul imi sufld oglina
Ce vad in ea un ca^el.
Metania se face cu truda,
Un psalm se roste§te-n tacere,
Clopotul adanc imi rasuna
§i tipatul nu-i decat o par ere.
211
VIII
Esti tu frumoasa
De-mi albesc vederea
§i se-albastreste totul
§i-mi retopesc durerea.
§i fug dupa ninsoare
§i-o chem in umbra ta,
Sa vad in mine cerul
Albit, de mucava.
Caci singura-i sortita
Ca sa se nasca tura,
Sa nu ma vada fi-mea
Cum eu ma dau de-a dura.
212
XI
To^i cei cu inimi sterpe
Se vdnd pe trei copite,
Caci branza e o doamnd
Ce bazaie ispite.
§i saxofonul ^ipa
Trezind o strada-n noapte;
In accident de gala
Pandind prin patru §oapte.
§i creierul de ceara
Arzand pe tastatura
Ii fura mor^ii-o pana,
Un os cu-n caine-n gura.
213
XII
Sonet pentru nebuni
Am ca sa-^i scriu in i\&,
Ca intr-un malaxor
Sa ard zece cosine.
§i ca sa sorb petrol
Din sonda de metal,
Cum pe§tele de aur
Se-ndreapta spre santal.
Sinucigas. de samburi,
Armurier de tabla,
Am ca sa-mi scriu, copile,
O inima pe-o geoavla.
Ca sa o §tiu prea bine,
Sa-mi par-o veche snoava.
214
Sonetul e poemul poeziei clasice, e stilul in care §i-
a cantat dragostea Aligheri, Shakespeare, Rimbaud,
Eminescu...
A demitiza sonetul, a-i disloca con^inutul serios, grav,
patetic nu a insemnat, pentru mine, o ridiculizare a
sentimentelor lor, ci o repunere a sonetului in albia
prezentului.
Putem scrie §i astazi sonete numai ca modul in care
trebuie sa o facem e cu totul altul.
11 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sonet.
215
XIII
Rarit sunt de o boala,
Ma-ndragostesc de-o casa,
Alerg printr-o cetate
§i n-am un loc la masa.
Imi plang nefericirea,
O leg de-o sfoara lata;
Femeia mea-i artista
§i calda ca o vatra.
Copilul nu ma stie
§i moartea-mi e vecina;
Din nori imi tot cad ra^e,
Ma simt ca o gradina.
216
XVIII
Mai ranita-i fericirea
§i-adevaru-i mult prea trist;
Piatra de o ploaie uda
Sta marea^a-n optimist.
Carduri de racori in graba
Tree in infmit mereu,
Numai eel ce este singur
§tie cine-ai al sau Zeu.
Bland rasuna langa tampla
Numele-i de nedescris,
Cel ce sta in neclintire
Nu-i nici cald, nici indecis.
217
XX
Ce nu §tie o spartura
Este litera lejera,
Ca un fruct ce sta bronzat
Intr-o rara etajera.
Ea se smulge bini§or
§i se pune in pumnal,
Incizand cu lacomie
Faptele-i de criminal.
Cand cu sanul ragu§it
I§i intoarce in lamaie
Clipocitul de smintit
Ce-mi albise in gutuie.
Vezi purtat de aristarh
Batalia cu fir nou;
Nu oricine-§i spune geniu
E-un martir la fel de nou.
218
XXII
In osul rupt al carnii
Sta ursul §i asculta,
Cum ies petale crude
De raze, in uli^a.
Vuind in sinea ce^ii
Se toarna c-o parere,
Caci tu nu §tii ce este
Aceea o durere.
Se bea de calda truda
§i fruntea se alina;
Cum ies mineri din apa
§i mi se spala-n tina.
219
XXIII
In car^i mi-am scris, tacut,
Iubirea de-afi om,
Cu crengile plecate
De parca as. fi pom.
§i cine-mi va culege
Rand, pe rand, scdntei
'M-va da sa sorb, in graba,
Tacerea din ca^ei.
Dar va fi timp sa ploud
§i va veni si gdndul.
220
XXIV
Cum este fierul stins
De ploaia din Serai,
A§a ma plang, iubito,
Fara pdreri de mai.
§i §tiu sd-fi ud tricoul
C-un cal in nechezare
§i-ntr-o scrisoare, doua,
Sa-^i fac din nou chemare.
Iar tu sa vii, prelungd,
Sa stai in faptul serii,
Sa mi se para clipa
Ca m-am sedus pldcerii.
221
XXV
Mi-e groaza de plictisul
Ce 1-am cules in vant,
Furatul de-nnoptare
Cu glasul lui prelung.
§i pantecul de sarma
Al cerbului, in pripa,
Ca o prelunga taina
Ce e merQuprivita.
Cum nu-i frumos sa saturi,
In ochi, pe un sarac,
Nu-i bine nici in rochii
Sa mi-1 imbraci pe drac.
In sternul plictiselii
S-ar face mai hain
§i nici prin gand nu-i trece
Sa nu dea un festin.
222
XXVII
Mumia este-o vina
Ce n-ai Egipt sa vrei,
Golind un pare, vederea,
Sa taci invins, s-o iei.
§i nici dorit sa vina
§i nici pamant sa scape
§i nici sa sufle unul
§i nici unul sa crape.
Sa-i iei pe to^i in bra^e,
Cu pace sa-i masori,
Ca sa nu treci cu pixul,
In graba, sa-i omori.
223
XXVIII
A§tept in moartea caprei
Sa-mi fac §i eu statute,
Sa pun pe prispa veche
O mare ceta^uie.
Cu litere de-o §chioapa
Sa spun c-aici a fast,
Cel ce mira cu lumea
Pe mare §i pe prost.
Sa pun urechea-n sunet,
Adanc s-o infior,
Eternita^i de-a randul
S-ascult §i sa nu mor.
224
XXIX
Sa treci prin faruri stinse,
Sa nu miro§i ruginal
Aprinsa este casa
Ce-mi prigonea inima.
Acum e mai aproape
De cer auzul meu
§i-aud in ceruri albe
Cum cdnta Dumnezeu.
§i-cum ma plec sub fruntea
Arinului din crang,
Cu Ingerii in stoluri
Iubirile imipldng.
225
XXX
Pascut e in^elesul
De cei cu-auzul fin,
Arunc in graba tihna,
Caci el imi e divin.
Nu-i insa §i dulcea^a
Cand plansul e cu restri§ti,
Cum ciocarlii imi canta
Zburate din miri§ti.
§i cum pandind in floare
Sa vezi cum na§te fanul,
Dulcea^a izgonita
Ce ne-a lasat Stapanul.
226
XXXII
Tutun al inserarii
Mi te prelingi pe limba
§i nu imi dai in taina
Nici chiar o grea odihna.
Sa stau in vant cu vantul,
Sa stau in §es cu mieii,
Sa fiu pastor la turma
§i sa-mi asmut griveii.
Tu ma aduci in seara
Cu capul in cuvinte
§i-mi dai sa-mi vad durerea
Chiar §i pe-un bob de linte.
227
XXXIII
Cu palmele-n ro§ite
Ma pun la incalzire
Sa-mi curga amagirea
Ce o socot iubire.
§i sa salut cantatul
Coco§ilor de zi,
Cu umarul in vena,
Ca pentru nerozii.
§i-apoi sa ma ascunda
Sub trupul ei, camila,
Sa nu ma treaca apa
De scurta ce-i sibila.
§i sa tot stau in soare,
Sa vad o noua zare,
Cum de sub plopi in graba
Pe buze imi rasare.
228
XXXIV
Pandesc in naluca
Ideea cu vaci,
Rotunda §i plina
A§a cum imi placi.
Prin iarba, taioasa,
Mustind in ulei,
Ferindu-^i privirea
In umerii mei.
In lacrima-^i uda
Pu^ind calmul stins,
Cum trece placerea
§i ochiul e nins.
§i secunda imi striga. .
A§a, intr-adins.
229
XXXV
Parut sunt in umbra
Venind din ^arani,
Cu cerul in brafe
De zeci, mii de ani.
Ce-ascult la ureche
O §oapta puiina,
Ce se schimba in graba
Intr-o teama divina.
Ce apele tremura
§i frunza se-ndoaie,
Pandita de moarte
Ca lupul de oaie.
Dar vantul mi-efrate
§i-o doina n;i zic:
Acum am in mdna
Iubiri ce-mi prezic.
230
XXXVI
Tu §tii sa ma minii
Cu suflet, cu tot,
Ranind in ulcica
§i apa de mort.
§i grindina serii
Batuta-n uluci,
Unde in graba, iubito,
De samburi ma duci.
§i-mi saruji tacerea
Cu clan^a din turla,
Incat venind in mine
M-alerg printr-o urma.
231
XXXVII
In spa^iul de-o stea
Ma strig prin fantana,
Sa prind o copila
Addncd, de mana.
Punand in statura
O carte deschisa,
Un §arpe sa-i scrie
Vederea subscrisd.
Sa-i suga din san
Copilul, cu sete,
Sa vaiete cerul
Arzand in perete.
§i mie sa-mi dea
Un sarut de o taind,
Pe ochiul din sticla
Sdpund o haind.
232
XXXIX
Mai sus de sunt se afla
Tacereafara gdnd,
Ce taie in lumina
Pe cdntd §i pe band.
§i la mijloc de clipa
Luce§te ca o zana,
Petala ta arzanda
§i alba, ca o mana.
§i-mi taie fiin^a-n mine
Cum nu mai este vrere,
§i plang in varsta painii
Caci nu mai am durere.
233
XLI
Cand ragaitul morjii
Imi soarbe, lin, tacerea,
Ma umplu de miasma
Ce-mi taie-n ochi durerea.
§i uit de suferin^a
§i fac din ea mormdnt,
Pe el imi scriu o toamna
Sa nu par om de rand.
Sa se cunoasca timpul
Ce este-o melodie
§i coasta laudatd
Ce-o fac azi poezie.
234
XLIII
In forma dezvelita
Imi aflu eu tacerea,
Cand gandul se-nfioara
De-atata mangaiere.
Cand ochiul sta §i-asculta
Se dezlipe§te astral
§i vad atinsul umar
Ce-nlocuie chiar timpul.
Lang-al tau san
Ma vad fara vedere
§i-adulmec chipul umed
al trupului grabit.
In infinite varste...
Femeie, e§ti cu minel
Ating in sentimente
Ce tu doar ^i-ai dorit 12 .
12 Volum redat partial... L-am terminat de scris in data de 24 aprilie 1997.
235
Ca intr-o casd de nebuni
(aforisme, vol. 4, 1997)
Motto 13 :
„Sunt totdeauna prost dispus "
14\
(Charles Baudelaire )
Nu mi-e teama sa aleg. Mi-e teama sa aleg atunci
cand nu §tiu cafac acest lucru.
Pe mine aparen^ele nu ma in§ala ci ma fac optimist.
O discu^ie, eel mai adesea, e o cearta mascatd.
Cand ajungi sa te doara orice nu mai poji sa afirmi
nimicpe gratis. Totul te costd viafa.
Trebuie sa fii respectat numai §i numai pentru
prezent. Trecutul e un lucru trecut.
Volumul de fata e format din 30 de foi manuscriptice §i a fost finalizat pe data de
27 octombrie 1997.
14 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire.
Oamenii bolnavi cred ca cei sanato§i au nevoie de
doctor.
Po^i sa ierfi pe oricine daca te ierfi pe tine.
Mi-a fost teama intotdeauna de adevarul care devine
o exagerare.
De multe ori mi-e teama sa fm ceea ce sunt. Nu
credeam sa ajung la aceasta performanfd.
Boala nu te face sensibil. Ea te ajuta sa in^elegi numai
cum ar trebui sdfie un om sensibil.
Cand ajungi la concluzia ca nu a sti e lucrul
important, ajungi sa nu mai pui intrebdri deranjante.
E foarte mult diletantism in intrebari.
Cand vreau sa fm un farsor imi dau seama ca sunt un
om care isipldnge de mUd degeaba.
Cand nu mai vrei nimic, de ce e§ti atdt defericitl
236
Cand incep o carte nu §tiu daca am s-o mai termin.
Insa §tiu ca am inceput ceva. Este extraordinar! Inseamna ca
nu am terminat, ca mai am ceva de spus.
Cuvantul adevarat e eel care spune lucruri infinite
fara spaiii infinite.
Arti§tii nu §tiu nimic. Ei doar §tiu sd inveie. Cand nu
mai vor sd stie sd inveie despre oameni §i via^a se rateazd.
Vo\\ sa il min^i rmmmpe altul dar niciodatape tine.
Daca o carte nu e o necesitate e o sinucidere.
Eu §tiu ce e aceea o idee pentru ca trdiesc cu ea.
Indiferenfa este un motiv de suspans. Indiferen^ii sunt
pentru mine ni§te momente melodramatice.
Adevara^ii mei profesori au fost oameni cu
posteritate.
Cand retorica tinde sa devina adevdr, adevarul se
nume§te minciund.
237
238
A sari peste tipare inseamna a fi, in sfar§it, un om cu
cap, adica un om §i nimic mai mult.
Ceea ce intereseaza cu adevarat sunt lucrurile pe care
nu le stim.
Fiecare geniu a fost un eseniialist. A fost ceva care nu
a mai fost §i nu va maifi.
Eu sunt un eseniialist care nu nasc esenfialisti (pentru
ca nasterea e o alegere), ci moduri de prezentare ale
esenielor.
Oamenii care §tiu sa faca complimente acide nu sunt
omontfi cu ranga (eel mai adesea), ci sunt sfa§ia^i cu colli
sensibili. Rezultatul e acelasi, din pacate.
Adevaraiii mimi sunt oamenii civilizafi. Cei care par
civilizaii sunt adevaraiii impostori sau adevaraiii aspiran^i la
aceasta nobila calitate defarsor.
Cel mai rafinat blestem e eel spus in gluma, cu ochi
veseli. Dar el doare eel mai rau.
Poezia e unfulger.
Romanul e ceva neasteptat.
Teatrul e o enervare eel mai adesea, chiar §i cand se
rdde.
Aforistica e o bdtaie dejoc inteligentd.
Eseistica e o pdrutd chibzuinid.
Nuvela e ceva care vrem sa ni se intample.
Jurnalul e o minciund curativa, cand nu e sfinienie.
239
Iar scrisul, in general, e o interpretare particular^ a
ceea ce s-arfi dorit sdfie scrisul.
Daca nu as. crede in curafie m-a§ plictisi la culme in
aceasta lume, plina de exemple de murddrie terifiantd.
A cugeta inseamna, in cele din urma, doar a-}i da
seama.
Un artist trebuie sd nu-si uite rolul pe care 1-a inva^at.
Un mare artist trebuie sd impresioneze a§a cum a fost
inva^at.
Un artist de geniu trebuie sa nu §tie ce inseamna a
impresiona dar sa ob^ina acest lucru de fiecare data cand si-
o doreste.
Mare^ia e ceva accesibil. Cine vorbe§te de lucruri
inaccesibile nu §tie ce rost au cuvintele in limba romana.
A simfi e tot una cu a fi zdrobit, de fiecare data
zdrobit.
Triste^ea unui om de geniu nu e formata din ceea ce el
n-a avut, ci din ceea ce putea sd aibd §i nu i s-a oferit.
Triste^ea lui dureroasd e formata din prostia, rdutatea §i
indelicateiea nerecunoscdtoare a celor din jurul lui.
O capodopera §i-a atins scopul odata cu terminarea
ei.
240
Cea mai mare teama e autodescurajarea.
Un om de geniu nu-§i poate idealiza via^a.
Un om face cat un cuvdnt. Depinde care e cuvdntul
care il reprezintd.
Miturile apar cand se vorbe§te prea mult despre ele.
.15
Sunt sigur de faptul, ca Eminescu n-ar fi fost nimic
pentru intelectualii no§tri, daca se explica sau isi explica
opera.
Mihail Eminescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu.
O speculate buna, uneori, face mai mult decat
adevdrul, dar nu poate sd-l inlocuiascd niciodata. Iar fara
adevar nicio minte speculative nu are sa ne spund nimic.
Opera stearpa e o opera culeasd §i, mai ales,
imaginatd.
Nebunia e forma de-a fi insuportabil: o lume a§ezata
cu susul injos.
Daca ne vom da seama, intr-un viitor, nu prea
indepartat, ca nebunia e o stare de constienid intensivdl
Afi singur pentru mine e sinonim cu afi singular.
Marii comici sunt marile noastre pldnsuri.
Marile romane sunt propria noastra copildrie.
Cuvintele limbii romane imi spun, din ce in ce mai
mult, amintirile na^iunii mele.
Ca roman sunt un sfdsiat de vioara dorului.
241
242
Numai la§ii ii aplaudd pe cei care au invins.
Geniul lui Goya 16 aduce lumii urdtul ca expresie
esteticd. El picteaza pe oameni in schelete, le arata viciile §i
pacatele pe fa|a.
Fe^ele oamenilor lui Goya sunt extraordinar de
sinistre. El pune oamenilor carnea §i aceasta, pe scheletele
lui, arata mai rdu ca dracu sau ca moartea.
El prezinta o lume urdtd, care, privita, devine si mai
urdtd. De aceea cred ca e singurul geniu care te face sd-fifie
fried de tine insu^i.
Goya e geniul care a invins mai tdrziu.
1 1
Picturile lui Vincent van Gogh ma entuziasmeazd
foarte mult §i le consider ca fiind unele dintre cele mai
dramatice picturi ale umanita^ii.
Culoarea lui van Gogh exprima putere, via^a, iubire §i
le exprima la un nivel/oarte inalt.
Sufletul lui van Gogh se traduce printr-o culoare
dramaticd: culoarea care se roteste.
De van Gogh sd te apropii numai daca nu ai sinrfit
nebunia culorii.
16 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisco_Goya.
17 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_van_Gogh.
243
1 8
Regasesc la Poe singuratatea §i tristeiea
romanticilor, scdrba lor profunda fa^a de realitatea cruda §i
meschind.
Romantismul a spus ceva §i a spus-o cu putere.
Poezia mea e unfapt de afi al omului pusfa}d in f aid
cu universul. Atunci cand am ceva de spus, spun.
Acesta este, cred eu, destinul poeziei viitorului.
Poezia trebuie sa tinda spre a spune toate sentimentele §i
sfor^arile umane, ramanand, totu§i, poezie.
Romanul e o tehnicd atentd, minutioasa, care cere
voinfd, contemplate §iprecizie.
Frica e numai pentru oameni naivi.
Charles Baudelaire e geniul care §i-a rdzvrdtit inima
peste ura^enia interioara a omului, devenind el insu§i un om
urdt si care a sim^it, din plin, veninul sinuciga§ al iubirii
perverse.
A murit mut §i paralitic.
Insa simt ca prin inima lui a trecut fiorul nemuririi,
dar pe care nu 1-a acceptat din prea multd durere devenita
blasfemie.
18 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Edgar_Allan_Poe.
244
Epopeele lui Kalidasa 19 se deosebesc de toate
celelalte de mai tarziu prin simplitatea limbii §i prin evitarea
artificiilor prea subtile.
Ceea ce in gura du§manului e un repros, in gura
prietenului este o gluma, una delicata.
Cand vor sa fie indrdgite femeile sunt imposibile sau
inaccesibile.
Cei mai mul^i oameni nu mor din cauza mor}ii ci a
viefii.
Marii cugetatori se impun cu voia §ifard voia noastra.
Nietzsche 20 e eel mai hazliufilosofpentru ca e eel mai
hazliu dintre cugetatori. Apropo: nu imi place cuvantul
hazliu.
9 1
Poemele lui Byron sunt lungi §i ritmate cum n-am
mai intalnit la niciun alt romantic. Pentru el lungimea
poeziilor e litem de lege. E un mare satiric social, un satiric
de geniu, de la care po^i inva^a cum se manuie cuvantul „ca
sa rada §i sa-njure".
Byron are un umor cerebral.
19 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/K%C4%811id%C4%81sa.
20 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.
21 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Gordon_Byron.
245
Byron are poeme lungi pentru ca are dureri
interminabile .
■22
Leonardo da Vinci e intruparea sublima a pasarii
albastre.
..23
Claude Monet e unul dintre marii contemplativi ai
picturii. El ma lasa orb.
Monet a sinrfit prin culoare mistuirea lucrurilor in
cautarea de noi forme, zbaterea moleculelor de aer in
functie de vibrafia moleculelor de lumina.
23
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Monet.
246
Pictura lui Monet este expresia celui mai profundi
realism. El e eel mai Uric dintre expresioni§ti. El se exprima
cu o bucurie surdzdtoare §i ampld.
Stdpdn pe reveria sa, el nu i§i propune sd descifreze
enigme. Transa lucidd a pictorului tine de perspectiva unui
ideal de construe^ sincer exprimat §i inviorat de
demnitatea unei participdri totale.
In poezie am ajuns unde a ajuns §i Brancu§i 24 : acolo
unde nu mai sunt forme, ci coborarea mea profunda in
forme cat mai simple.
Nu mai traie§ti suferinfa atunci cand ai vdzut slava lui
Dumnezeu. Nu mai exista de atunci o suferinfa pur umand.
Perfec^iunea e linia orizontului care nu se lasa
niciodata ajuns a.
Delacroix 25 e un geniu care a exprimat forfa culorii.
Cel mai bine despre el a vorbit Baudelaire.
Delacroix ma impresioneaza prin for^a, prin
vitalitatea pe care el a dat-o culorii. Este sublima impresia
interioard a culorilor lui. Iar daca sim^i expresia interioard
sim^i si culoarea.
El a §tiut sa dea frau liber interiorului, sa-1 lase sa iasa
afara prin intermediul culorii. E magnific prin faptul ca a
fost un om cinstit cu pictura lui.
24 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C5%9Fi.
25 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eug%C3%A8ne_Delacroix.
Cea mai purd culoare pe care am vazut-o vreodata e a
lui Ingres . El a atins perfecjiunea culorii si a nuarrfei.
Pentru mine el are veselia culorii in care sepriveste spiritul.
Picturile lui sunt pline de viajd, sunt supraplinataft.
247
Daca imi respect §i-mi iubesc neamul meu romanesc,
atunci trebuie sa o spun cu respect §i mare admiratie, ca
97
Nicolae Grigorescu este §i va fi culoarea unicd a
romanilor.
Picturile lui Grigorescu sunt ca bobocii de trandafiri:
inca nedeschisi, inca neinflorifi.
In natura lui Grigorescu este ceva gingas, ceva
natural, ceva voios, o via^a care palpitd de la sine. Aceste
lucruri nu pot fi confundate.
Cel mai grafios moment coloristic al lui Grigorescu,
pentru sufletul meu, e Luminis. E un gram de eternitate
romdneascd.
' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Grigorescu.
Mattise a mers spre abstrac^iune pana nu a mai
in^eles nici el nimic. De aceea puiinul lui exprima multul.
Devitalizarea culorii la Mattise inseamna o
maturizare a vitalitaiii. El ne spune ca artistul nu copiazd
natura ci el creeaza o alta lume.
A sta prea mult in durere inseamna a te dezumaniza.
Ca sa ai ochii frumo§i trebuie sa ai suflet de copil.
N-am dorit rdzboiul dar am luptat intotdeauna.
9Q
Alexandria eel Mare a fost imparatul care §i-a
savurat entuziasmul propriului sau vis.
Existen^a mea impline§te opera mea.
Daca o persoana este infeleasd in intregime inseamna
ca nu existd.
Poetul e eel care patime§te in cuvinte.
28 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Matisse.
29 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Mare.
248
Picasso e o noutate fdcutd din vechituri.
"1 1
Dali a fost un ingdmfat de geniu.
Versurile simple sunt cele mai grele versuri.
Timpul poeziei e eel al recitirii. O poezie trebuie
citita mereu, adica recititd. De fiecare data ea va suna altfel.
De fiecare data ea te va umili sau te va bucura.
Caricatura e modelul artei explicative. Tragi anumite
linii §i surdzi pentru anumite lucruri.
Nebunii veritabili sunt aceia care simt o atracfie
maturd spre moarte.
Sangele i§i cere uneori drepturi pe care nu le
cunoaste.
Ca doi oameni sd se inieleagd trebuie sa fie prea
nebuni sau prea sfinii.
Un in^elept nu gande§te lucrurile sale ci pe ale altora.
30 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso.
31 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD.
249
Ignoranfa §i infidelitatea: doua cuvinte detestabile.
Oamenii geniali sunt cu adevarat iubifi numai daca
sunt vazu^i defoarte aproape.
Cine n-a ascultat o doina nu §tie ce inseamna sa
pldnga de dor.
Marea arta cere sa fii una cu ceea ce faci.
Pe mine unii clovni ma fac sa plang. §i asta, pentru ca
ace§tia nu §tiu ce inseamna sd pldnga.
Atat cat va dura ne§tiinfa va domni §i teama.
Citindu-1 pe Shakespeare 32 m-am imbolndvit de
figurile stranii ale actorilor §i de noapte.
Pe Beethoven 33 il iube§ti de fried. II iube§ti pentru ca
Simfonia a 9-a 34 a fost scrisa^3ra auz §i pentru ca te infioara
prin sublimitatea ei.
32 Idem: http://ro.wikipedia.org/wikiAVilliam_Shakespeare.
33 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.
34 Idem:
http://www.bestmusic.ro/video/Simfonia_a_9_a_Prima_parte/Ludwig_van_Beethov
en-id3879-it!63552-l-l.
250
Uneori am impresia ca privesc totul pentru ultima
oar a.
251
.35
In tablourile lui Titian trupul femii nu tresare. Ea
traieste dragostea cu o mare stare de calm.
Cand creez am vaga impresie ca poemele vor sa
zboare.
Lumina e o transparent abisala.
Trecutul e frumos numai cand admiri piscurile. In rest
e o stare de greafa continua.
Cel mai greu intr-o poezie e sa ai cuvinte proprii.
Orice limba a pamantului, daca ti se face cunoscuta,
te face un geniu.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wikiATiziano_Vecellio.
Sfat practic: sa nu scrii cand nu ai nevoie de tine.
In afara de linie m-au inselat to^i, chiar si eu insumi.
Cel mai mare defect al meu e ca, intotdeauna, compar
poemul cu fiin}a mea.
Germanii au prostul obicei de a pune prea multe in
cuvinte iar francezii fac tocmai invers: se tern sa spund prea
multe.
Cand incepi sa gdndesti inefabilul ramane pe-afard.
Imbnuisezi numai atat cat ifi cuprinde sufletul.
Un rdspuns nu poate fi niciodata util.
Cand ifi imaginezi via^a ai o parere foarte bund despre
ceea ce nu e ea.
Preconcep^iile sunt lucrurile care nu ne-ar jena, daca
le-am fi putut invinge.
Un viciu e rusinos numai pentru religie sau morald.
Constatare practica.
252
Nu stim multe lucruri pentru ca le credem stiute.
A deveni inseamna sa accepfi, chiar daca, uneori,
stangaci, necunoscutul.
O personalitate este un abuz, un abuz deforfd.
A discuta inseamna sa compromi^i ideea de spirit
liber.
Uneori imi zboara ideile inaintea cuvintelor. Atunci
nu mai §tiu daca limba romana se scrie sau se mdndncd.
Perversiunea e o delicatefe egoista.
Daca vrei sa mori trebuie sa nu mai ai intrebdri.
Uneori clarificarea unui vers il obscurizeazd.
Oamenii care gdndesc nu mai au nicio a doua sans a.
As. fi mai bun decat o linie, daca a§ §ti cum se face un
corp defemeie in forma de linie.
253
Dupa mine eel mai prelung sunet este tdcerea.
Oamenii care te plictisesc nu mai au ce sa-fi spuria.
Eu ma pot regasi in oameni in masura in care ei se
regdsesc in mine.
Un poem e mai rezistent decat un buncar.
E important sa cuno§ti cat de lung este sentimentul.
De fapt aceasta e Poezia.
Literele i§i §tiu locul mai inainte de a fi gdndite.
Un gust subtil e intotdeauna un gust impur.
Ochiul unui geniu este ochiul unei pasari de prada. El
e mereu fldmdnd. . .
Nu se §tie niciodata cat poate face un cuvant scris.
O opera de arta este o lume inchisd care se deschide.
254
255
Cuvintele, uneori, mi se par ni§te prezenfe
interminabile.
Bucuria e singura expresie umana care are ochi
lumino§i.
Cand sunt prea lucid ma sperii de singuratatea
cuvintelor §i a oamenilor mai intai.
Marile idei sunt plot toreniiale, care cad deasupra
lini§tii tulburand-o la maximum.
Am in^eles, pana la urma, ca nu gase^ti niciun lucru
cu totul simplu.
Un critic bun e un cititor rau.
256
Paradisial este singurul lucru pe care nu putem sd-l
uitdm.
Daca fascinez pe cineva inseamna ca eel din fa^a mea
e beat de admiraiie.
Cand repet ceva spun de fapt altceva.
Cele mai emoiionante momente ale vie^ii mele sunt
clipele in care nu mai pot sd exprim ceea ce simt. Acelea
sunt stdri dumnezeiesti.
Copiii §tiu sd spund orice, chiar §i ceea ce nu ne
convine.
Nemurirea e data numai adevarului.
Inima e cunoscuta de toft §i neinieleasd de nimeni.
Don Juan este ideea geniala de afi indrdgostit de o
femeie, care exista in toate femeile dar, in mod concret, in
niciuna.
36 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Don_Juan.
A cauta noul inseamna sa ai con§tiin{a ca el exista.
Cand 1-am citit pe Cervantes 37 la 19 ani am redevenit
om. Bine ca nu s-a intamplat asta la 80 de ani.
Ingaduinia este o subtilitate mult prea mare, pentru ca
ea sa fie infeleasd de oamenii grosolani.
§i strigarea unui caine e o lec^ie de a§teptare §i de
rdbdare indelungatd.
Cititorul e intotdeauna un om care a§teapta.
Am curajul sa ma tern, chiar sa ma infwr.
Rdutatea sau greseala fatidicd a unui om de geniu
este propria sa perseverenfd. Insa numai din aceasta cauza
oamenii ramdn in istorie.
Daca un copil nu ar spera nu ar putea sa trdiascd
frumos.
Oamenii care nu in^eleg prostia vorbesc dintre
limitele ei.
37 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miguel_de_Cervantes.
257
258
Dumnezeu e cea mai mare nelini§te a celor arogan^i .
38 Finalul carjii. Aici am redat doar fragmente din carte.
259
Un continent fara Dumnezeu
(aforisme, vol. 5, 1997)
Motto
Nu cred in cele doua ziceri de mai jos:
1. „Dumnezeu Insu§i nu poate exista fara oameni
in^elepti" (Martin Luther)
Si
2. , Jl negam pe Dumnezeu, negam responsabilitatea
in Dumnezeu, [§i] abia prin asta mdntuim lumea" (Friedrich
Nietzsche).
260
Numele volumului Un continent fara Dumnezeu e o
parodiere a falsei §i ostentativei inapetenfe a
contemporaneita^ii de a crede in Dumnezeu.
Con^inutul volumului spune, dimpotriva, ca in om e o
bogatd credinfa §iputere de iubire §i infelegere.
261
Intre oamenii care rad sunt frumosi cei care rdnjesc.
§tiu ca de la ei ma astept sau ma pot astepta la orice.
Oamenii grosolani au nevoie de culturd nu ca sa
gdndeascd, ci pentru ca sa redevind oameni.
Orice confesiune e o melodrama.
Orice adept al unei idei e mai periculos ca oricare
dintre nehotdrdii.
Oamenii nesiguri sunt prea indrdzneti.
Uneori ne e rusine sa ne formuldm adevarul si noua
insine.
Suspansul e un refugiu al singuraticilor si o bucurie a
angoasa^ilor.
Daca geniile acced la putere orice na^iune civilizata
ajunge o forma de expresie bizard. Adica numai prostii pot
conduce, pentru ca nu au mari probleme de constiin^a.
Conota^iile profunde sunt sculptate dar stau in
penumbra.
Cand realitatea va trece de preconcepfia exagerdrii,
exagerarea va parea un lucru absurd.
Nu-mi plac cititorii care se cred Dumnezeu, adica
care cred ca te-au inieles ca inpalma. Nu sunt cititori reali.
mare carte e o emofie fdra margini dar cu toate
cusururile posibile.
Ceea ce evitam sunt lucrurile pe care le-am memorat
la perfec^ie.
Pruden^a e eel mai mare rise al nostru. Cand vrem sa
pastram ceva numai pentru noi, atunci ori il pierdem ori il
uitdm.
Raul nu atrage. El te convinge ca sa fii slab.
In arta sunt tristi numai oamenii/en'cz'/z'.
Durerea e o protec^ie naturala. Daca nu ar fi ea am
crede ca suntem dinpiatrd.
Lirismul nu are nimic de-a face cu ritmul sau cu rima.
Aici e vorba de cum incep durerile sa cdnte.
262
Orice forma de arta e o colonizare foriata. Nimeni nu
vrea ca sa se schimbe dar acest lucru, totu§i, se petrece.
Esen^ial nu e sa faci un lucru nou, ci sa nu stai
degeaba.
Gandirea e intotdeauna un exces.
Daca nu ajungi sa nu mai stii nimic nu po^i fi un om
religios.
Oamenii senini sunt cearcanele ateniiei de fiecare
clipa.
Orice lucru genial e un strigat de groazd.
Pana la urma suntem destina^i spre afi irevocabili.
Daca ^i-ai inva^at limba materna pana la geniu atunci
§tii sa faci greseli depronunfie epocale.
Rafinamentul operei tale nu e dat de gustul tdu ci de
viafa ta.
263
Daca suntem vrednici de ceva atunci nu meritdm
mare lucru.
Oamenii senzuali sunt faptul in sine. Restul ii
depdseste.
Cine vrea ca sd vorbeascd despre Dumnezeu trebuie
sa §tie, cu toata fiin^a lui, cat de penibil e sd ofacipe ateul.
Ideile sensibile nu au inimd.
A filosofa despre via^a e tot una cu a deveni ofiard.
Oamenii care nu mai plang vor sa para tragici, cand ei
au nevoie de siroaie de lacrimi de pocdin0.
Mare^ia e o insultd pentru insignifian^i.
Stilul e o finisare a felului de a stabili gandul in
cuvinte dar el nu creeaza nici experienia si nici gdndurile.
Tocmai de aceea scriitura doar cu stil e o nulitate stropitd
cu aur.
A lauda o opera de geniu inseamna a o nega.
264
265
E strigator la cer sa explici lucruri cu care nu te-ai
mdnjit.
Daca nu ai calcat strdmb niciodata lumea {i se pare
facuta dintr-o singurd bucatd.
Oamenii/?c£7 sunt nesuferinzi.
Rdsul e por^ia noastra de autoin§elare.
Boala e o replied dura data lini§tii individuale. §i asta
cand rdzboiul e ceva colectiv.
Rafinamentul e o motivare a tuturor scrupulelor.
Elegan^a cdutatd e ceva grosolan.
O minte rafinatd e un summum de banalitdii.
Cei care cdstigd sunt cei care nu stiu cepierd.
Singurul act responabil e nesigurania.
Un orator bun §tie sd se pronunie dar nu §tie sd
idealizeze.
Erezia efilosofia secolului in care se na§te.
Eu cred numai in istorii nescrise.
Siguran^a continud na§te multd prostie.
Daca ne e teama sd spunem adevdrul inseamna ca nu-
l avem.
Frumuse^ea purd nu are nici in clin §i nici in maneca
cu inteligenia.
Oamenii care gdndesc sunt epuizanti.
Unui ganditor nu ii e greu sd gdndeascd. Dar ii e greu
sd rdmdnd logic.
266
Afi clasic e tot una cu a spunepe §leau.
Daca nu gre§e§ti inseamna ca e§ti trivial.
Admiratorii sunt cei care nu se admira.
E o prostie sa crezi ca trebuie sa fii infeles. Sunt
lucruri mult mai importante de trait decat acest lucru.
Daca nu am scris unele gdnduri nu inseamna ca nu le-
arn §i gdndit.
Fanaticii sunt exemplele cornice sau dramatice, mai
bine-zis, ale prostiei sau ale lipsei de masura.
Intr-o t^ra in care limba a devenit o unealtd de
consum orice cuvant spus, oricat de important ar fi el, are
aceea§i valoare: adica niciuna.
Oamenii care inieleg cuvintele §tiu ca inima e cea mai
poeticd limba a universului.
Gandurile care nu converg nu exista.
267
Imi iubesc {ara, pentru ca nu §tiu daca as. putea sa o
iubesc pe alta mai natural decat pe a mea.
A fi puternic inseamna sa §tii cwm 5a folosesti
cuvintele.
Orice imitate miroase a sfoiag, fie el §i <ie aur.
Oamenii amabili nu pot fi niciodata naturali.
Manierele sunt elegante atata timp cat omul vrea sa
para neingrijorat.
Ma ingrijorez numai de lucrurile care imi ies foarte
bine.
Logica nu e tot una cu ordinea. Ordinea complica atat
de mult lucrurile incat logica nu mai are niciun scop.
Oamenii seriosi sunt cei care nu vor sa vorbeasca
despre ei.
268
269
Micile anecdote au vitalitatea marilor erori.
Un barbat devine impotent cand nu mai are spre ce sa
priveasca.
Imprevizibilii sunt cei mai ar}ago§i dar §i cei mai
spdnzurafi prieteni ai istoriei.
Confortul e loja dezertorilor.
In natura un gram de fericire e cat unul de neuitare.
Adevarata durere nu are niciun refugiu.
270
Daca pizmuiesc nu ma pot bucura nici de mine
insumi.
Pe mine lucrurile pe care nu le-am facut m-au chinuit
mai amarnic decat cele pe care le-amfacut gresit.
Cand nu mai avem in noi fericirea avem nevoie de
iluzia ei. Aceasta iluzie e numita de Biserica noastra pdcat.
Oamenii mari inspdimdntd printr-o banalitate cat al^ii
printr-o mie.
O marefurie este o imensd limpezire de sine.
Civilizaiii sunt oamenii care nu mai cred in propriile
lor supoznii dar si le admird.
Oamenii delica^i sunt sceptici la reclama vanita^ii.
Cand §tii ce este rdul nu mai po^i sa fii decat un om
bun.
Verva predicatorului e competenta lipsd de tact a
predicii.
Politica e un sentiment atractiv pentru solipsi§ti §i o
escrocherie amabila pentru oamenii activi. Primii o practica
ca sa iasa din starea de greafd, pe cand a doua partida o
practica ca sa atenueze riscul culpabilita^ii.
Ratarea e un sentiment sublim numai pentru oamenii
care nu au nevoie sa afle de la alfii cine sunt.
Cel care folose§te metafore §tie ce e minciuna.
Cand lucrurile mari devin probleme mici, atunci
problemele mari desfinieazd indexul.
Raul e cea mai mare invenfie a creaturilor dar §i
prima lor mare prostie.
Oamenii care infeleg universul nu il cunosc ci il
admird.
A fi in stare de cutremurare e un simptom al faptului
ca te-ai intors la viafd.
Marile inimi sunt copildria artei. Batrane^ea artei nu
exista.
271
Cu timpul am ajuns sa in^eleg cum m-au miniit
sentimentele. Insa nu am in^eles pana acum, cum de le-am
putut face capabile sa ma minta.
Eu am fost iubit, mai ales, de cine n-am vrut. E unul
dintre defectele mele.
Folclorul romanesc a plans dar nu a disperat
niciodata.
Cand nu mai po^i sa ai cuvinte, atunci po^i sa spui ca
e§ti un om al spiritului.
Orice capodopera poate fi negata daca se cauta
absolutul in ea.
Eu nu scriu nimic nou. Scriu ceva autentic.
272
Pervertit-ii spiritual ma tern ca nu pot infelege decat
reziduurile spirituale. De aceea exista §i atatea secte pe fa^a
pamantului.
Un sentiment ramane pur numai gandit sj sim^it ca
unulpur.
Ceea ce am in^eles eel mai bine nu se afla in car^ile
mele.
O linie sugereaza intotdeauna un amanunt
semnificativ .
Nu trebuie ridicat valul de pe o femeie.
Culoarea completeaza lumina acolo unde lumina este
vaga.
Cand ajungi la tine insuii nu mai §tii nimic.
Ceea ce este ascuns exista prin ceea ce este vazut.
Ne aducem prea purine lucruri aminte din cele pe care
le §tim.
Tradnia este o schimbare apta de schimbare.
Originalitatea este pentru mine eel mai traumatizant
concept.
273
Daca vrei sa folose^ti trecutul artei savureaza-i praful
§i nu marefia. Acesta e singurul lucru pe care putem sa-l
invaiam de la inainta§ii no§tri.
E o minciuna faptul de a avea un singur stil de lucru.
Eu cred ca nu inielegem, cu adevarat, nimic din ceea
ce spunem.
Nu mai pot fi cuprins in doua randuri. §tiu asta.
Eu nu am cautat ceva anume. Eu am vrut pur §i
simplu sa iubesc.
Cele mai crdncene lupte le-am avut cu propria mea
voinfa.
Daca smerenia nu ne-ar linisti am crede ca orice
pierdere este irepetabila.
Daca po^i sa compatimesti in^elegi de ce Dumnezeu
S-a lasat ucis de propria Sa creatura.
Un habotnic religios nu poate sa in^eleaga, ca eu ma
pot ruga chiar §i cand rugaciunea nu mai isi stie rostul.
274
275
Un Dumnezeu banal ar fi un Dumnezeu pe care L-ar
irrfelege oricine. Tocmai de aceea Dumnezeul nostru treimic
nu este u§or pentru nimeni.
Cei care au vrut sa schimbe lumea au aflat ce
inseamna greutatea pietrei de moara pe proprii lor umeri.
Cea mai mare blasfemie e sa spui ca nu ai ce regreta.
Daca inveii sa gande§ti e§ti un om ratat. Numai ca eel
care se va bucura de acest enun^ e, cu siguran^a, un om
39
ratat .
39 Finalul carjii. Am redat din ea fragmentar. A fost terminata pe data de 26
noiembrie 1997.
Cuprins
Cosmologia esenfelor
(poeme, vol. 5, 1997)
[2-78]
Disolu^ie prin contopire [2]
Simfonie fara rugaciuni [3]
Muzeul din muguri [4]
Prada cu sufletu-mi [5]
§oapte in moartea vie^ii [6-7]
Credin^a de crez [8]
Femeie a§teptandu-ma [9]
Lacrimi in lacrimi [10]
Cadru[ll]
Sentiment de noiembrie [12]
Chemarea luminii [13]
Secunda amaraciunii [14]
Inchisoare cu pere^i de cea^a [15]
Cules sarutand [16]
Poem de regasire in inima [17]
Clar depasare [18]
Sonet [19]
Adagio divinului ochi [20]
Chemare la ardere in dragoste [2 1 ]
Rugaciune pentru lini§te dorita [22]
Candela pentru Ioana [23]
Refuzul cu doua bra^e [24]
Remancarea bra^elor simple [25]
Apologie pentru piatra [26-27]
Versifica^ie pentru frunza verde [28]
Ca un regret pentru apusul soarelui [29]
Din cuvinte privind cuvintele [30]
Ora polifonica [3 1 ]
Mirare de trup nou [32-33]
Epextasis [34-35]
Revoluta solute [36-37]
Aspirate spre vindecare de na§tere [38-40]
Poem intre doua pustiuri de „ne" [41-42]
Barbat inva^and cai inaripa^i [43-44]
O statuie §i intamplare cu curci [45-46]
Ceasul §i doua jumata^i de mar [47-48]
Despre poet §i aripa lui de inger [49-51]
Carte de reamintire §i lasa-ma. . . [52-53]
Pentru femeia cu ochi de drac roz [54-55]
Cursa pentru idei [56-57]
Chiot [58]
Oftat [59]
Ruga trista cu inima [60]
Rime fara crezamant [61]
Cearta prin doua secunde [62]
Vorbe de plictiseala [63]
Lectie involuntara [64]
Observa^ie intr-un semn [65]
Caren^a cutiei [66]
Credirrfa ferma [67]
Persoana conviva [68]
Parafraza eminesciana [69-70]
Primul meu testament scris pentru ochi §i minte [71]
Tindere spre lumina [72-73]
Lacrima neplansa [74]
Dorin^a mea sincera [75]
Noua configurate a existen^ei [76]
Intra inceput a fost Cuvantul. . . [77-78]
Redescoperirea universului
(poeme, vol. 6, 1997)
[79-168]
Viziune boreala [79-80]
Repercusiune [81]
Semnul intrebarii [82]
Repetitie [83]
Aer poluat [84]
Competent [85]
Funeralii [86]
Mitul stelar [87]
Florilegiu [88]
Recitativ [89]
Pasaj [90]
Silentios [91]
Fresca proaspata [92]
Fabula [93]
Incultura [94]
Calendar [95]
Promisiune ceruta [96]
Amator [97]
Pastel de noapte [98]
Promisiune [99]
Festivism [100]
Unofalmeu[101]
Cadou cu pasari [102]
Agnostic [103]
Castel contemporan [104]
Colos [105]
In^elegere [106]
Indiscrete [107]
Boala absoluta [108]
Dezradacinare [109]
Universalia [110]
Troc convenabil [111]
Alogic[112]
Rebus [113]
Familiar [114]
Viciuteatral [115]
Ceideacum [116-117]
Viscol instantaneu [118]
El inca nu mai este [1 19-122]
Intermezzo [123]
Michelangelo sculptand [124]
In extaz [125]
Iubitei [126]
Trezire pe apa [127]
Incantare [128]
Secret [129]
Zi de vara [130]
Stropidesuflet[131]
Rasarit plenar [132]
Camus [133]
Carenta [134]
Neurastenie [135]
Sisif rastalmacit [136]
In^elepciune pentru Esop [137]
Scopul sentimentului [138]
Coagulare [139]
Faust [140]
Piatrafilosofala[141]
Lupta cu Ingerul [142]
Sensul intors [143]
Inspira^ie [144]
Flash [145]
Recurs [146]
Liniste [147]
Gheata [148]
Concert [149]
Promisiune [150]
Sentiment de existen^a [151]
Impotriva literei [152]
Indulgen^a lui eu [153]
A vorbi inseamna a tacea [154]
Ilustra^ie [155]
Agonie [156]
Libertate [157]
Din compasiune [158]
Sonata a treia in do major [159-160]
Personificare [161-162]
Repro§uri [163-164]
Cantec nedormit [165]
Altitudine [166]
Cantec pentru Ezeu [167]
Recviemul de la amiaza [168]
Inima extatica
(poeme, vol. 7, 1997)
[169-205]
Jelanie [169]
Cantec [170]
Fagaduinta [171]
Poem [172]
Cadenta[173]
Solfegiu [174]
Cantec pentru zori de zi [175]
Armonie romaneasca [176]
Clipa [177]
Pecete [178]
Sfat pentru tine, prieten infidel [179-180]
Cazunic[181]
La oglinda [ 1 82]
Dora gandului meu [183]
Ruga [184]
Improviza^ie de secunda [185]
Dorin^a sufletului [186]
Dorei [187]
Haiku [188]
Cheie [189]
Iubito, tacere...[190]
Frumoasei clipe [191]
Doina [192]
Decand...[193]
Gand [194]
Poem inverzit [195]
Despre tine, durere [196]
Imn [197]
Haiku reinva^at [198]
Fericirea §i o vorba a§teptand [199]
Vedere indragostitului [200]
Dans al ploilor [201]
Omul si plopul [202]
Cu {mere de mana [203]
Adormitoarea [204]
Dorinta [205]
Un cer pentru stele albastre
(poeme, vol. 8, 1997)
[206-234]
[Eunvolum...] [206]
I [207]
IV [208]
V [209]
VI [210]
VIII [211]
XI [212]
XII [213]
[Sonetul e poemul...] [214]
XIII [215]
XVIII [216]
XX [217]
XXII [218]
XXIII [219]
XXIV [220]
XXV [221]
XXVII [222]
XXVIII [223]
XXIX [224]
XXX [225]
XXXII [226]
XXXIII [227]
XXXIV [228]
XXXV [229]
XXXVI [230]
XXXVII [231]
XXXIX [232]
XLI [233]
XLIII [234]
Ca intr-o casd de nebuni
(aforisme, vol. 4, 1997)
[235-258]
Un continent jam Dumnezeu
(aforisme, vol. 5, 1997)
[259-275]
Teologie pentru azi
2011
Editia de fata este o editie
5 5 9
online gratuitd
si e proprietatea
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
Ea nupoatefi tipdritd
si comer cializatd
5
fara acordul direct
al
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus
Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate
Live Music Archive
Librivox Free Audio
Metropolitan Museum
Cleveland Museum of Art
Internet Arcade
Console Living Room
Open Library
American Libraries
TV News
Understanding 9/11